ousor, din fericire pentru mine parintii mei m-au invatat de la bun inceput ca valoarea mea ca om nu mi-o dau in nici un caz banii. Sau faptul ca m-ar pupa altii in cur si as putea da ordine. Nu. Valoarea mea tine de ce sint eu si ce sint capabila sa fac si atit. Iar asta nu ti-o poate lua nimeni.
Eu am inceput sa scriu de la virsta de 9 ani, cind ii si ziceam mamei ca nu pot trai fara asta. Pentru ca au vazut pasiunea asta, dar si ca aveam cu ce sa o sustin, ai mei nu m-au frecat niciodata la cap sa ma indrept spre ceva banos, desi ei nu au prea avut multe posibilitati. De ex, in prezent nu am o casa a mea, n-am masina, am doar un dulap plin de toale. :D Din punctul de vedere al multor semeni ai mei, asta ar insemna ca-s o ratata. Cu siguranta m-ar privi de sus. Si aroganta intelectuala cu care le raspund ii contrariaza si-i umple de spume, dar asta-i alta poveste.
Chiar si fara o situatie financiara care sa-mi permita, am locuit patru luni in Danemarca, unde am fost cu o bursa de studiu, si un an in America, unde am fost babysitter. Ultima experienta m-a maturizat cu adevarat. Nu m-a tentat sa ramin acolo, in miezul consumerismului, nici sa ma bati.
Stii, prioritatile ti le fixezi in cele din urma tu in viata. Va fi alegerea ta. Chiar si sa-ti plingi de mila este o alegere. Pina la urma, fiecare se fixeaza pe ce-i convine mai mult (exceptind cazurile cu adevarat tragice).
Bun sfat ai primit, sa-ti tragi mucii si sa mergi mai departe.