România
Roportal.ro

De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări

miracovdicov3.521 mesaje#5381
Amarena a scris:
decat sa traiesc o viata regretand ca o s-o pierd, mai bine ma sinucid si ma scutesc de o viata de regrete :roll:

ce viziune macabra...

Tie daca iti moare o persoana apropiata nu plangi ca ai pierdut-o ? Asa e si cu viata. (asta daca tii la ea)

Editat Mie 10 feb 2010 12:32

Malkia1.908 mesaje#5382
Amarena a scris:
decat sa traiesc o viata regretand ca o s-o pierd, mai bine ma sinucid si ma scutesc de o viata de regrete :)

ce viziune macabra...

:)

floare_albastra a scris:
Tie daca iti moare o persoana apropiata nu plangi ca ai pierdut-o ? Asa e si cu viata. (asta daca tii la ea)

Deci sa inteleg ca ai pierdut-o deja, daca deja plangi dupa ea, nu? :roll:

Pentru mine, moartea e parte din viata. Urmarea fireasca.

Kether10.193 mesaje#5384

Usor ne este a spune ca moartea este naturala si nu ne sperie venirea ei in prejma noastra. Momentul cand te afli fata in fata cu dansa, cand iti sufla in ceafa, nu cred ca este identic cu cel in care spui ca nu ti-e frica si ti-e indiferenta. In mod sigur va dispare acest simtamant de curaj, care ne face sa fim viteji in aceste momente...

Diela14.533 mesaje#5385
floare_albastra a scris:
Pai nu am zis sa nu va traiti viata. Nu am nimic impotriva cu asta. Doar atat spun : daca iubiti viata cu adevarat atunci ar trebui macar putin sa va para rau ca se va sfarsi. Iar daca ati constientiza ca se va sfarsi pentru totdeauna ar trebui sa va para rau cu adevarat. Astfel ati da dovada ca iubiti viata intradevar. Iar daca moartea va va lua pentru totdeauna ceea ce voi iubiti mai mult ar fi si normal sa va intristeze disparitia vietii. Asta e tristetea pe care eu o simt si pe care cei mai multi oameni nu o inteleg.

eu tare am impresia că tu te at

Abbie M.9.599 mesaje#5387
floare_albastra a scris:
Nu. Nu am nicio boala incurabila, dar ma intristeaza ca intr-o buna zi voi disparea pe veci cu totul in nefiinta si nu voi mai exista niciodata. Cred ca asta e destul de justificat. Daca unii dintre voi nu intelegeti tristetea de a nu mai fi atunci sincer imi pare rau pentru voi !

Mie-mi pare rau pentru cei care nu inteleg ca moartea nu e sfarsitul. Da, ar fi trist sa gandesc asa.

Abbie M.9.599 mesaje#5388
Kether a scris:
Usor ne este a spune ca moartea este naturala si nu ne sperie venirea ei in prejma noastra. Momentul cand te afli fata in fata cu dansa, cand iti sufla in ceafa, nu cred ca este identic cu cel in care spui ca nu ti-e frica si ti-e indiferenta. In mod sigur va dispare acest simtamant de curaj, care ne face sa fim viteji in aceste momente...

Nu e vorba ca nu te sperie, dar n-are nici un rost sa nu te bucuri de viata gandindu-te la un eveniment inevitabil. De exemplu, e aproape inevitabil sa-ti pierzi parintii; asta nu inseamna ca te gandesti la acele zile permanent. Cand iei un pui de caine acasa, nu te gandesti in fiecare zi ca peste 15 ani il vei ingropa. Ca n-are nici un rost. Asa nu te poti bucura de absolut nimic.

static void33 mesaje#5389

E clar ca toti aceia, ma refer la cei tineri, care au astfel de ganduri iubesc viata, insa factorul determinant se afla fie la aceia care au parte de impliniri si se bucura din plin de viata, fie cei a caror viata nu este asa cum si-ar fi dorit-o si pe undeva devin speriati de timpul care trece si nu se mai intoarce. Extreme. :roll:

Editat Mie 10 feb 2010 16:26

Malkia1.908 mesaje#5390
Kether a scris:
Usor ne este a spune ca moartea este naturala si nu ne sperie venirea ei in prejma noastra. Momentul cand te afli fata in fata cu dansa, cand iti sufla in ceafa, nu cred ca este identic cu cel in care spui ca nu ti-e frica si ti-e indiferenta. In mod sigur va dispare acest simtamant de curaj, care ne face sa fim viteji in aceste momente...

Am fost aproape de ea si acest lucru m-a ajutat sa iubesc mai mult viata. Nu e usor, intr-adevar, sa privesti lumea cumva de la distanta, ca si cum nu mai faci parte din ea. E greu sa intelegi si sa accepti ca Soarele va straluci si fara tine odata si odata, si ca Pamantul se invarteste in continuare. E greu, si ai vrea sa iei totul cu tine...

Nu spun ca nu ma mai tem deloc, dar moartea oricum va veni. Singurul lucru de care ma tem e ca ar putea veni inainte sa fac tot ceea ce mi-am propus pentru viata asta. Si nu vreau sa ajung pe Marte sau sa pilotez avioane de lupta. Am scopuri cat se poate de realiste. Dar nu pot controla momentul cand se va intampla. Si accept asta - e posibil sa nici nu fiu constienta cand se rupe filmul.

De aceea vreau ca toti oamenii din viata mea sa ramana cu ceva de la mine: cu o vorba buna, cu un zambet, cu o amintire. Sa stiu ca am lasat o urma, chiar daca nu am re-inventat becul... :roll:

Finnian a scris:
Nu e vorba ca nu te sperie, dar n-are nici un rost sa nu te bucuri de viata gandindu-te la un eveniment inevitabil. De exemplu, e aproape inevitabil sa-ti pierzi parintii; asta nu inseamna ca te gandesti la acele zile permanent. Cand iei un pui de caine acasa, nu te gandesti in fiecare zi ca peste 15 ani il vei ingropa. Ca n-are nici un rost. Asa nu te poti bucura de absolut nimic.

Exact. Viata e un dar de care trebuie sa ne bucuram, clipa de clipa. Mi-e ciuda pe cei care se sinucid bine-sanatosi cand altii, bolnavi, ar da orice sa mai prinda o zi... Mi-e ciuda pe cei care isi petrec viata bocind fara sa aiba nimic serios cand altii au necazuri si ar vrea sa se bucure. Viata e nedreapta si imparte bucuria si durerea inechitabil.

← Înapoi la Coltul trist