România
Roportal.ro

De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări

Malkia1.908 mesaje#5321

Multumesc calatorule, tu imi esti mereu alaturi cand am nevoie.

O tot iau de la capat de m-am saturat... am obosit si m-am blazat. Nu e normal sa fiu asa, ar trebui sa ma bucur... Ar trebui sa am bucatica mea de poveste rezervata pe undeva...

Ma intelegi cand iti spun ca am obosit? Nu la modul periculos - nu as putea vreodata sa ma sinucid, ca vreau sa vad cum se termina serialul asta fara sens... Doar la modul ca nah... la un moment dat simti ca te apuca o greata organica, o greata ca modus vivendi... Apoi greata asta devine reala - am avut perioade in care mi se facea rau din orice mancam... orice. Probabil ca la un moment dat o sa ma imbolnavesc, pentru ca sufletul bolnav imbolnaveste in cele din urma si trupul... e doar o chestiune de timp.

Sunt optimista, in viata reala sunt clownul de servici, si nimeni nu ar putea corela cine sunt cu ce scriu aici. Sunt o persoana vesela, plina de viata, care ii sprijina pe toti si le e alaturi... doar ca ma mai sprijin si pe mine, printre altele... si stalpul ala care tine toata lumea la un moment dat se fisureaza.

Pe mine nu ma poate alina nimeni... pentru mine nu exista brate in care sa ma simt in siguranta, nu exista voce care sa ma consoleze, nu exista mana care sa imi stearga lacrimile. Pentru mine nu exist decat eu. Si uneori nu e suficient...

whosyourdady1.151 mesaje#5322

ce m-a framantat azi?

ca n-am spus ce trebuia cand trebuia. De fapt n-am spus deloc.

...sigur cu alta ocazie

sarazin7918.703 mesaje#5323
Malkia a scris:
...

odihneste'te, atunci

stiu cum arata plasa aia de amorteala a sufletului, ce strange si orbeste totodata

si e periculoasa; de fiecare data cand iesi intre oameni, lasi sufletul inchis in cutiuta, si se atrofiaza acolo

tu vrei un totul la pachet, si vezi suficient de limpede incat sa nu te poti amagi; uite, in toata viata mea, un singur om m'a iubit la pachet, tot ce eram, asa cum eram, si omul ala e dus de mult din toate vietile acum

si imi lipseste uneori sentimentul ala care permitea sufletului meu sa se extinda complet, sa fie in acelasi timp toate fatelele caleidoscopului ce sint

si atunci il caut in lucruri mici, ce'mi hranesc fiecare fateta separat cu lumina

casc ochii mari ( expresia fiind doar metaforica, ca's gata cascati- de mai trag de ei , imi ies din orbite) si vad

uite ce am vazut in ultimele zile

- o prietena mi'a daruit o rama si inauntru era un colaj cu o gramada de poze de oameni ce mi's dragi, si o poza de'a mea furata intr'un moment de neatentie ( nu'mi place sa fac poze). Ziua era una oarecare, gestul a facut'o lumina. Iar prietena despre care vorbesc imi este draga pentru ca exista, chiar daca sint lucruri in noi doi care nu au nici o legatura, fiind chiar divergente

-doi amici de la lucru. Unul avea ceva urgent de terminat, si, cu toate ca isi programase sa vina si duminica, tot nu avea cum termina. L'a chemat pe celalalt sa il ajute, si acesta a venit. A se preciza: nu urma sa fie platit.

-acum un an si ceva s'a deschis o librarie micuta in orasul asta. Si, la cum cunosc eu orasul, ma indoiesc de un profit dincolo de limitele supravietuirii. Un pusti de liceu si'a comandat niste carti. Au ajuns toate in ajun de sarbatori, si pretul lor ( erau si cateva dictionare mari printre) era mai mare decat avea la el. Restul i'au fost date pe incredere. Fara a i se cere nume, date, chestii. Le'a platit zilele trecute.

si sint mii de alte gesturi micute, dintr'o singura zi, dar penelul ar trebui sa fie mult mai maestru pentru a cuprinde un fulg de lumina intr'o descriere elocventa

pleaca in fiecare zi, neasteptand nimic de la altcineva in afara de tine, si atent la imprejur

nu te lasa invins, si nu fa din darul mintii ce ti'a fost date o povara, un lant

...si daca'ti lasi lacrimile sa curga, vei fi surprinsa de unde va aparea o mana sa le stearga, si o alta sa te sustina...pot sa nu apartina uneia si aceleasi persoane, dar sint ale vietii, si eu le iau ca atare

mica_curioasa9.068 mesaje#5324
sarazin79 a scris:
-acum un an si ceva s'a deschis o librarie micuta in orasul asta. Si, la cum cunosc eu orasul, ma indoiesc de un profit dincolo de limitele supravietuirii. Un pusti de liceu si'a comandat niste carti. Au ajuns toate in ajun de sarbatori, si pretul lor ( erau si cateva dictionare mari printre) era mai mare decat avea la el. Restul i'au fost date pe incredere. Fara a i se cere nume, date, chestii. Le'a platit zilele trecute.

In oamenii care iubesc cartile (adevaratele carti) se poate avea incredere. Si ai avut si dovada :doh:

Aroundlove1.112 mesaje#5325

Ma uit la telefonul care se incapataneaza si nu suna, care ramane mut, cu ecranul stins, in timp ce ochii mi s-au impaienjenit de cate ori m-am uitat la el. Nu va suna si gata, ar trebui sa accept asta, dar este atat de greu. Ma simt respinsa, de fapt, am primit REJECT, cum de altfel am dat si eu alta data. Problema este ca este cu atat mai greu cu cat imi dau seama ca pentru el as fi putut simti ceva, ca o artificie, o scanteie, un fluturas ar fi putut exista. Mi s-a mai dat sfatul sa sun eu, dar orgoliul ma impiedica sa fac asta. Si sa fim seriosi, daca ar fi vrut sa ma auda, ar fi facut-o el. Probleme minore care ma consuma astazi. Sper ca maine sa fie mai bine, sper...

Malkia1.908 mesaje#5326

E adevarat, micile bucurii exista... le-am absorbit cu fiecare suflare cand au fost, si am incercat sa le creez pentru altii. Sclipirile de bucurie din priviri ma pot face fericita, sunt stelele de pe cerul meu. E atat de frumos sa traim printre altii si sa stim ca nu vom fi uitati, poate chiar numai din gesturile mici pe care le-am facut odata, din suflet...

Puteam fi fericita singura... mai fericita decat am crezut... mi-am construit o viata de mici bucurii, de prieteni de suflet, in care am incercat sa tin Raul la distanta. Un castel de clestar. Dar Tristetea tot m-a mai atins cu aripa ei de gheata, nedreptatea inca exista pe lume, oamenii sunt inca imperfecti... Mai urcam si mai coboram, in ritmul meu, si mergeam inainte pe poteca... poate uneori mai cadeam, dar copacii de pe povarnis ma prindeau intotdeauna in bratele lor noduroase...

Apoi a aparut EL si tot ce a fost inainte a incetat sa existe... Totul a inceput cu un vis, intr-o noapte de iarna. Vis care s-a adeverit a doua zi, cand ne-am reintalnit desi nu ne mai vazusem de mult timp. Nu ne-am cunoscut niciodata cu adevarat, si cand am inceput sa vorbim, am stiut... Si, dintr-o data, mi-am dat seama cat de incompleta am fost de fapt fara el si m-am intrebat cum am trait pana atunci, ca o semiluna trista...

Drumul insa e lung si anevoios, si am nevoie de toata puterea pe care mi-o poate da sufletul pe lumea asta ca sa il ridic si pe el, care trece printr-o incercare grea si are nevoie de mine, si sa ma tin si pe mine... Uneori am senzatia ca nu voi putea duce totul pe umeri, si atunci ma intristez... Ne-am intalnit intr-un moment-cheie, un alt semn al destinului, iar eu l-am ridicat si l-am ajutat sa mearga mai departe... E greu sa gasesti cheile sufletului cuiva, dar pentru mine a fost simplu, pentru ca simtim si gandim la fel... Deocamdata trebuie sa fiu puternica pentru amandoi, si sa astept ziua in care ii voi spune de ce fac toate astea, care lui i se pare ca nu le merita: pentru ca am tinut la el mereu, nu l-am uitat niciodata, si probabil faptul ca am fost singura atata timp are acum, dintr-o data, sens... Fara sa stie, si ascultand de niste legi obscure, inima mea l-a asteptat pe el...

Nu am spus nimanui dintr-o superstitie - nu vreau ca nimeni sa imi pateze minunea cu intrebari si curiozitati indiscrete. Nimeni sa nu fie invidios pe dragostea mea, pentru care am platit cu ani de suferinta, si pentru care inca mai platesc pretul unui drum greu... Altora le e usor, Norocul le pica in brate, sau poate duc o viata mai mult sau mai putin liniara, fara mari dureri sau mari bucurii, dar a mea a fost tumultuoasa rau, si de multe ori m-a adus in pragul disperarii... Am stiut ca odata trebuie sa rasara Soarele si pentru mine, si mi-e atat de teama sa respir si sa ma misc, ca nu cumva sa ma trezesc din vis... Si mi-e teama ca totul s-ar putea termina intr-o clipa... M-a intristat mult povestea lui Victor si a Ancai, pentru ca te zbati o viata intreaga sa iti gasesti sufletul pereche, si de atunci ar trebui ca nimeni si nimic sa nu va mai desparta... Unii nici nu il gasesc... Si unii poate sufera si dupa aceea, din diverse nedreptati...

Orice ar fi, fiecare suflet isi are alinarea lui la un moment dat... suntem oricum atat de efemeri si totul se poate termina dintr-o prostie... sa ne bucuram de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, si sa iubim... cu cat iubesti mai mult, cu atat misti mai mult coardele Universului si atragi dragostea de partea ta... Iubeste oamenii, animalele, viata... toate sunt atat de extraordinare! Si poate, odata, vei fi si tu iubit...

Editat Dum 24 ian 2010 20:56

sarazin7918.703 mesaje#5327

sara buna , printesa...

sa'mi ierti veselia, de'i cauzata de tristetea ta...dar a ta e izvorata din dragoste, si nu am cum nu ma bucura

...si sa stii ceva: fiecare lucru in viata isi are pretul sau, si de n'l targuim ieftin de la soarta, aidoma'l primim

poti duce lupta, esti din cei ce pot...si cand la rascruci bat vanturi amarnice, cauta in jur; vei gasi sprijin unde nici nu gandesti

bridget jones38.444 mesaje#5328

tristetea ei si'a mea...si nu stiu, oare a cui e mai adanca, mai greu de trecut?

Malkia1.908 mesaje#5329

Mi-am platit tributul, BJ... numai daca as avea sansa sa fiu fericita un pic... nu-mi pasa daca mor tanara, nu-mi pasa ce vremuri vin, dar sa stiu ca am iubit si am fost iubita cu adevarat, macar o data... Pentru asta traiesc, fara dragoste ma sting... am cautat-o toata viata. Macar de-ar fi... dar pana atunci mai e cale lunga... si firul se poate rupe oricand...

Pippo8.725 mesaje#5330
Malkia a scris:
Pentru asta traiesc, fara dragoste ma sting... am cautat-o toata viata.

Trebuie sa nu o mai cauti, sa nu te mai gandesti la asta (in sensul - sa nu mai depinzi de asta). Elibereaza-te de ce te tine locului si detaseaza-te de nevoia asta. Vei vedea ca atunci se va intampla.

PS Nu sunt vorbe goale, este o lege a universului.

Editat Lun 25 ian 2010 17:01

← Înapoi la Coltul trist