As vrea sa pot intelege de ce, dintr-o data, cerul se transforma din albastru in cenusiu... de ce nu pot asculta toata povestea... de ce e mereu "altfel" pentru mine, ca pentru o fiinta venita din alta lume...
As vrea sa inteleg de ce stelele se sting cand sunt mai stralucitoare, de ce "maine" moare dintr-o data si se transforma in "cenusiu", de ce visele intra in hibernare si se trezesc mult prea tarziu, de ce Dumnezeu nu-si pleaca niciodata urechea la ruga mea...
As vrea sa stiu ce lege obscura reteaza totul cu o placere sardonica exact cand era mai frumos, ce creatura din negurile neintelesului devoreaza sufletul de sperante, cu cat e platit ucigasul bucuriei, unde se arunca inimile care nu mai pot fi reparate...
De ce mi se refuza cu obstinatie dreptul la fericire? De ce altii pot iar eu nu? De ce unii sunt meniti sa guste doar amarul si altii numai bucuria? De ce nu exista o lege a compensatiei si se termina viata fara sa ajungi sa fii fericit? Unii se lafaie in ignoranta iar altii cunosc toate durerile lumii... Lacrimile mele cine le sterge? Ochii mei cine ii zvanta? Sufletul meu golit cine il mai face cum a fost? Timpul mi-a luat tot, nu mi-a lasat nici macar o alinare... Sunt o umbra...
Merg inainte, cum am mers toti anii... calator obosit prin desert, cautand o oaza care nu mai vine, cu povara Soarelui pe umerii incovoiati... In sufletul Lumii, exista un loc si pentru calatori... li se mai ia mantaua grea de pe umeri, li se mai da un codru de paine si un ciubar cu apa si sunt iar indemnati la drum... Ei sunt cei care merg, merg in continuu, fara sa-si gaseasca vreodata pacea... de mii de ani...


..... incearca sa vorbesti cu acel om :roll: ...discuta
poate cine stie si el gandeste la fel :D am facut si eu aceeiasi greseala dupa cum vezi intr-un fel, si nu ma pot ierta...never..!