Stau langa fereastra si vantul imi zboara parul prin geamul deschis... Ii inspir parfumul de zari necunoscute, ascult crampeiele neintelese de povesti pe care le poarta si inchid ochii sub mangaierea lui.
Vantul a fost intotdeauna un prieten bun... uneori aduce pace, alteori o usoara neliniste, dar intotdeauna aduce ceva. De obicei schimbare. Si amintiri. Vantul imi spulbera ideile intr-un vartej de fluturi rataciti... si in cele din urma totul devine clar, limpede...
