Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări
Lachesis. a scris:spun ca nu-mi pasa... mie-mi pasa, sa stii !spun ca plec azi...dar o sa ma-ntorc intr-o zi !
spun ca nu mi-e dor,...sincer, mi-e dor !
spun ca sunt ok..cand, de fapt, nu mi-e usor!
..un refren, mi-a corupt toate gandurile!
shit, ai rili laic it :) ...tre notata treaba
red2shoes a scris:atat de vie ca ...doare
hmmm...
daca nu erai tu... 
ai incetat sa traiesti din cauza durerii, Red?
eu am invatat, si prin durere, cum sa traiesc
...si nu e numai durere, dar da, si...
uneori, am impresia ca rasul si plansul sint frati buni...cine il ocoleste pe unul va pierde sensul celuilalt la un moment dat
Sunt unele momente cand ma intristeaza ca totul ar putea disparea intr-o zi... nu vreau sa ma gandesc ca totul se va evapora ca si cum nu ar mai fi fost... Nimeni nu-si va aminti pentru ca nimeni nu a stiut...
De ce se pierd momentele frumoase din viata oamenilor anonimi? Dispar, odata cu ei, si nimeni nu mai stie ca odata a existat o fiinta care s-a simtit fericita pentru ca s-a pierdut in apa limpede a unor ochi incarcati de dragoste... Adevarat, asta ne face unici, cu totii purtam pecetea unor lucruri pe care nu le-a mai simtit sau trait nimeni. Nu la fel...
M-a impresionat mult scrisoarea de adio a Katherine-ei din "Pacientul englez", cand stia ca va muri... In special partea, pe care o stiu deja pe de rost: "We die. We die rich with lovers and tribes, tastes we have swallowed, bodies we have entered and swam up like rivers, fears hidden in like this wretched cave... I want all this marked o my body, where are the real countries, with the boundaries drawn on maps...". Nu voi strica sensul minunat al acestor cuvinte traducandu-le pentru ca nu ar suna la fel...
Oare de ce traim? Pentru ce toate astea? Suferinte, dureri, bucurii, au vreun sens? Am ajuns aproape la convingerea ca suntem facuti sa existam ca fiinte individuale, ne nastem singuri, traim, simtim, uferim, ne bucuram singuri si murim singuri... Colectivitatea e o iluzie, suntem de fapt singuri, atat de independenti... Si atat de putini oameni stiu sa vada si aprecieze singuratatea asta care ne face atat de unici.... Cu totii vrem sa semanam cu altii, nu ne place cum suntem... De ce...?
tupeul unor "doamne"
gandurile mele ? sunt asa de multe, imprastiate peste tot, confuze, luate de la capat iar si iar
pt ca...uite d'asta :
Realitatea.
ma mananca in cot.
s-a intors iarna
ma intelegeam cu cineva foarte bine iar acum ne uram ingrozitor 
si nu stiu ce sa fac 