De ce esti trist azi?...ce te framanta?

ne'am asumat atat de mult istoria noastra incat nu mai stim sa privim decat din perspectiva supravietuitorului

...facem 'in ciuda a' jurului si imprejurului, politicii, geografiei, incapacitatii...ne capiem saltand frenetic intre extreme, construim viitorul pe trecut ( chit ca repudiem trecutul)...

nu vedem prezentul, nu intelegem ca a trai presupune firesc, cursiv, simplu

luptam nu pentru ca ne trebuie( de necesar sau de drag) ci pentru ca nu avem

cautam opusul, oferindu'i doar valoarea negatiei

...sau poate ca am facut o indigestie personala la ale mele, voastre :'altfel nu se poate', 'asa e cel mai bine'( am o incapacitate de'a dreptul tembela de a accepta gradele de comparatie la anumite cuvinte), 'in ciuda a', ' astia nu stiu sa traiasca' si maretul:'nu stiu de ce mi se intampla asta'...la intrebari repetitive ca punct de pornire

ca primesc numa' vesti...de vesti ...

Ca descopar ca inca sunt foarte fraiera si mai cred in Mos Craciun...

zile in care timpul imi fuge de sub picioare... mi-e tot mai greu sa comunic cu cei din jur, nimic comun

doar vorbe goale

nici primavara nu mai vrea sa vina, prea frig pentru luna plina de ghiocei

mondo cane: o fetita de 11 ani, crescandu'si, timp de un an, fratele de 7;spate aplecat, priviri obosite, vide , sterse, aripi frante, suflet trunchiat ciudat- celelalte cazuri pe care le stiu macar au buletin

mondo umano: oameni plecati dincolo la munca, din cei ce nu ne fac nemandri ca sintem romani, plangand de dor cu speranta bucuroasa ca le pot oferi pruncilor lor mai mult decat au avut ei

mondo: ultimii sint parintii primilor, iar primii au vecinuti crescuti de bunici iubitori, intr'adevar, dar obositi, bolnavi si neadaptati, sau de oameni platiti sa faca o mancare, sa spele o toala

mondo: are vreo 12 ani, ii radea jocul in ochi anul trecut in vara cand venea sa'l cheme pe fiu'meu la fotbal, ziua in amaiza mare, cand urla pamantul de caldura; doar atunci putea- pe racoare muncea pamantul alaturi de ai lui(frati si parinti, cusuti, cred, de mai multe ori decat blugii de'i vad eu mai nou pe drumuri- bolile saracilor, ce ajung la cutit invariabil, din neglijenta, neputinta, nestiinta); a inceput scoala si noi am plecat - dar povestile ne mai ajung pe drum: o data pe saptamana poate imprumuta un dictionar din care copiaza innebunit cuvintele unei alte limbi, ce'i pot deschide poarta spre o alta lume- sper sa duca cu el bucuria jocului din ochi si acolo

stii cum se spune...dau un banut pentru gandurile tale...

ale tale sunt din suflet...sau parada?

parada nebunilor, daca cu mine vorbeai

O intrebare : stie cineva cum se poate accesa yahoo messenger prin filtre de companie , altfel decat prin ebuddy ?

Daca da, rog PM

Foarte ciudata viata asta... Nu mai am incredere in nimeni si nimic. Am senzatia ca ma aflu intr-un joc lipsit de reguli... De ce nu inteleg oamenii ca nu e nevoie de compasiunea aceea stupida, formata din clisee gen "asta e, ce sa facem?" sau "asa e viata"? De ce nu gasesc altceva mai constructiv? Sau mai bine ar tacea... Tacerea e de multe ori o alinare... Eu tac tot timpul...