Mirada-Dicovici a scris:Vom vedea la sfarsit cine are dreptate.
La care sfarsit?
Cred ca fiecare va vedea dupa cum seamana...la sfarsitul impus de el.
De ce esti trist azi?...ce te framanta?
Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări
nicnic3 a scris:La care sfarsit?
Atat sfarsitul individual cat si cel universal.
nicnic3 a scris:Cred ca fiecare va vedea dupa cum seamana...la sfarsitul impus de el.
Nu conteaza. Sfarsitul e acelasi pentru toti. In fata mortii toti sunt egali.
Nu mai rezist...sunt cand trista...cand vesela...niciodata intre...vreau sa fiu normala...
Că i-am tăiat aripile...
Mirada-Dicovici a scris:Atat sfarsitul individual cat si cel universal.
Haidade.
Stii cand va fi cel universal?
Mirada-Dicovici a scris:Nu conteaza. Sfarsitul e acelasi pentru toti. In fata mortii toti sunt egali.
Acelasi pt toti?
Gresesti amarinic, dar...
AmphetamineGirl a scris:...vreau sa fiu normala...
Da' de ce bre 
?
Te-ai pierde in anonimat 
...
Mirada-Dicovici a scris:Nu conteaza. Sfarsitul e acelasi pentru toti. In fata mortii toti sunt egali.
Difera modul in care sfarsim...
Difera modul cum am trait pana in momentul mortii.
Ma framanta ceea ce simt. Niciodata, dupa o dragoste mare, nu iti mai poti inchipui ca vei mai putea simti la fel si pentru altcineva... Si totusi...
Dupa momentele acelea magice, nu ma mai pot gandi decat la el... Il vad peste tot, il simt langa mine, ii zambesc gandului ca poate si el se gandeste la mine. Sunt total nechibzuita: nu am nici o certitudine, nici macar o banuiala. Pentru prima data dupa mult timp, ma abandonez total unei soarte iluzorii, pe care nu incerc sa o categorisesc... Ma las in voia valurilor... Unde este Rationala din mine?
Incerc sa nu simt nimic. Mi-e teama de fericirea binefacatoare care imi inunda inima si o face sa para plina dupa atata timp... Mi-e teama ca nu isi va gasi o ancorare in concret, ca se va incapatana sa-mi curga printre degete asupra nisipului trist, unduit de vant din mana unei nimfe... Mi-e teama de pustiirea pe care o simt cand ma gandesc ca e posibil sa ma trezesc prea brusc in tranzitia de la visul frumos la realitate. La o realitate cu care m-am obisnuit, fara vise, sperante si viitor...
As vrea sa pot striga, asemeni lui Faust: "Ramai...!". Si Timpul sa-si opreasca depanarea milenara, iar eu sa raman in bratele lui, asa... Pentru totdeauna.
Pentru ca sunt super mega ultra proasta..