De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Sunt o proasta care reactioneaza ca un copil de 15 ani... ar trebui sa imi vad de viata mea.

gorunule din margine de codru de rupi o ramurea vantule vant nebun stai si-asculta-ma ce spun

o clipa doar si floarea-i ofilita

Nothing can care about cause you won't be there for me.

Mirada-Dicovici a scris:

Nothing can care about cause you won't be there for me.

Subscriu! Asa simt si eu... :D

Sunt trista pentru ca am dat peste alta poarta inchisa (de parca pana acum nu ar fi fost destule...), peste altceva care imi macina sufletul...

Incep sa cred ca merit asta, mi le fac cu mana mea si cu sange rece, ca si cum mi-as infige singura cutite in inima... lucruri mai imposibile decat astea nici nu as putea gasi, cat as cauta, asa ca pot spune ca am talent sa ma bag in belele, nu gluma! Ar trebui sa iau premiul I cu coronita la scormonit lucruri care nu pot sa existe. Sau la naivitate... :D

Mi-e ciuda pe mine, se pare ca nu invat nimic din greseli...poate pana la 80 de ani oi invata si eu sa discern realitatea de fantezie...pana atunci...keep dreaming...

De ce renunta asa usor? Oare chiar nu simte nimic? Nu se poate, eu nu am vazut? Nu se poate sa fie asa, comportamnetele se bat cap in cap... Sunt convinsa ca si el simte la fel...si atunci unde a disparut? Chiar ii place sa se condamne singur la o viata nefericita cand ar putea avea atat de mult? Nu-i inteleg pe oamenii astia... cum se complac ei in mediocritate alaturi de "jumatati" care nu ii inteleg si apreciaza la adevarata lor valoare cand ar putea sa fie fericiti alaturi de cineva care le seamana...

Nu-i o ironie a sortii, cum unora le pica in brate chestii pe care nu stiu sa le aprecieze si le dau cu piciorul sau le murdaresc, in timp ce altii care tanjesc dupa asa ceva nu primesc? Nu-i adevarata treaba aia cu "Dumnezeu ii da fiecaruia cat poate duce"...viata nu e echitabila. Unora le da prea mult, altora prea putin. Si partea cu sufletul pereche e o prostie. Adica, poate avem un suflet pereche dar daca isi petrece viata cu altcineva si ii place sa sufere, cum naiba il mai intalnim? Oamenii astia sunt masochisti, se joaca cu propriul destin si nu numai...ei nu stiu ca influenteaza si alte vieti... Ori nu-si dau seama, ori se fac ca nu-si dau seama. Una din doua. Dar rezultatul e acelasi.

Ar trebui sa existe un fel de doamna invatatoare sub forma unei constiinte satule pana peste cap de prostiile subiectului in cauza, care sa ii administreze cate una tare cu aratatorul peste degete de fiecare data cand face tampenii... Dar daca ar fi asa, lumea ar deveni o ordine edenica, nu un haos... Si ar fi si pacat ca lucrurile sa-si urmeze cursul firesc, fara evenimente din exterior care sa le deregleze/rupa/dezamageasca/insele/desparta, nu? Destinul asta are o placere perversa sa-si faca mendrele si sa-ti paleasca un dos zdravan de palma peste firura cand credeai ca te-ai impiedicat de Nirvana...

La naiba cu toate filmele alea siropoase care propovaduiesc o fericire pe care noi nu o s-o atingem niciodata...sau povestile din reviste pentru neveste disperate, cu Coana Lenuta care si-a gasit fericirea alaturi de Gigel si acum sarbatoresc Nunta de Diamant, fara sa se fi certat macar o data. Eu sunt convinsa ca s-au si batut, dar nu vor sa recunoasca! Altfel nu s-ar mai vinde povestea lor care, pe langa ca scoate profit, ii prosteste iremediabil pe o mare suma de "altii" care n-au ce face si au timp sa creada aberatii din astea...

Buuun, sa ne intoarcem la subiect: as vrea si eu sa-mi spuna cineva cum naiba aleg lucruri imposibile? Cum mi se intampla? Sa-mi calculeze si mie cineva o probabilitate sa se intample toate astea... In mod normal ar trebui sa iasa destul de mica, de zero virgula ceva. Dar la mine pun pariu ca e de 100%! Pentru ca altfel nu mi s-ar mai intampla de fiecare data! Uite, data viitoare o sa incerc sa ma indragostesc de un bastinas din Amazonia! Unul pe care il vad o singura data, iau avionul spre casa, ma duc iar zilnic la servici si ma gandesc la el in pauza de cafea - care de altfel nu exista pentru ca imi beau cafeaua printre firele care imi orbiteaza laptopul... O sa tin la el toata viata si o sa incerc sa ii realizez un portret din amintire... In rest o sa fiu fericita ca m-am indragostit de un om pe care l-am vazut o singura data, nu stiu cum il cheama, cati ani are, nu e civilizat, nu am sansa unei relatii reale cu el si, cel mai important, nici nu stie ca exist, nu m-a vazut si habar n-are ca cineva se gandeste la el!!! Uite asa, ca sa imi fac in ciuda! Worst case scenario... :D

Am inceput sa fiu ca el...gandesc cu voce tare... si, mai rau, pun streaming-ul rezultat pe un forum public. Asta fara sa fi baut nimic... Are cineva un conector RJ-45? :D

Malkia a scris:

Uite, data viitoare o sa incerc sa ma indragostesc de un bastinas din Amazonia! Unul pe care il vad o singura data, iau avionul spre casa, ma duc iar zilnic la servici si ma gandesc la el in pauza de cafea - care de altfel nu exista pentru ca imi beau cafeaua printre firele care imi orbiteaza laptopul... O sa tin la el toata viata si o sa incerc sa ii realizez un portret din amintire... In rest o sa fiu fericita ca m-am indragostit de un om pe care l-am vazut o singura data, nu stiu cum il cheama, cati ani are, nu e civilizat, nu am sansa unei relatii reale cu el si, cel mai important, nici nu stie ca exist, nu m-a vazut si habar n-are ca cineva se gandeste la el!!!

Pot sa fiu eu ..bastinasul ala ? :D

Nu mai fi trista ..la pariu ca acum este vre-un Romeo de tanjeste la o intalnitre cu tine. :D

Malkia a scris:

De ce renunta asa usor? Oare chiar nu simte nimic? Nu se poate, eu nu am vazut? Nu se poate sa fie asa, comportamnetele se bat cap in cap... Sunt convinsa ca si el simte la fel...si atunci unde a disparut? Chiar ii place sa se condamne singur la o viata nefericita cand ar putea avea atat de mult? Nu-i inteleg pe oamenii astia... cum se complac ei in mediocritate alaturi de "jumatati" care nu ii inteleg si apreciaza la adevarata lor valoare cand ar putea sa fie fericiti alaturi de cineva care le seamana...

Nu-i o ironie a sortii, cum unora le pica in brate chestii pe care nu stiu sa le aprecieze si le dau cu piciorul sau le murdaresc, in timp ce altii care tanjesc dupa asa ceva nu primesc? Nu-i adevarata treaba aia cu "Dumnezeu ii da fiecaruia cat poate duce"...viata nu e echitabila. Unora le da prea mult, altora prea putin. Si partea cu sufletul pereche e o prostie. Adica, poate avem un suflet pereche dar daca isi petrece viata cu altcineva si ii place sa sufere, cum naiba il mai intalnim? Oamenii astia sunt masochisti, se joaca cu propriul destin si nu numai...ei nu stiu ca influenteaza si alte vieti... Ori nu-si dau seama, ori se fac ca nu-si dau seama. Una din doua. Dar rezultatul e acelasi.

Ar trebui sa existe un fel de doamna invatatoare sub forma unei constiinte satule pana peste cap de prostiile subiectului in cauza, care sa ii administreze cate una tare cu aratatorul peste degete de fiecare data cand face tampenii... Dar daca ar fi asa, lumea ar deveni o ordine edenica, nu un haos... Si ar fi si pacat ca lucrurile sa-si urmeze cursul firesc, fara evenimente din exterior care sa le deregleze/rupa/dezamageasca/insele/desparta, nu? Destinul asta are o placere perversa sa-si faca mendrele si sa-ti paleasca un dos zdravan de palma peste firura cand credeai ca te-ai impiedicat de Nirvana...

La naiba cu toate filmele alea siropoase care propovaduiesc o fericire pe care noi nu o s-o atingem niciodata...sau povestile din reviste pentru neveste disperate, cu Coana Lenuta care si-a gasit fericirea alaturi de Gigel si acum sarbatoresc Nunta de Diamant, fara sa se fi certat macar o data. Eu sunt convinsa ca s-au si batut, dar nu vor sa recunoasca! Altfel nu s-ar mai vinde povestea lor care, pe langa ca scoate profit, ii prosteste iremediabil pe o mare suma de "altii" care n-au ce face si au timp sa creada aberatii din astea...

Buuun, sa ne intoarcem la subiect: as vrea si eu sa-mi spuna cineva cum naiba aleg lucruri imposibile? Cum mi se intampla? Sa-mi calculeze si mie cineva o probabilitate sa se intample toate astea... In mod normal ar trebui sa iasa destul de mica, de zero virgula ceva. Dar la mine pun pariu ca e de 100%! Pentru ca altfel nu mi s-ar mai intampla de fiecare data! Uite, data viitoare o sa incerc sa ma indragostesc de un bastinas din Amazonia! Unul pe care il vad o singura data, iau avionul spre casa, ma duc iar zilnic la servici si ma gandesc la el in pauza de cafea - care de altfel nu exista pentru ca imi beau cafeaua printre firele care imi orbiteaza laptopul... O sa tin la el toata viata si o sa incerc sa ii realizez un portret din amintire... In rest o sa fiu fericita ca m-am indragostit de un om pe care l-am vazut o singura data, nu stiu cum il cheama, cati ani are, nu e civilizat, nu am sansa unei relatii reale cu el si, cel mai important, nici nu stie ca exist, nu m-a vazut si habar n-are ca cineva se gandeste la el!!! Uite asa, ca sa imi fac in ciuda! Worst case scenario... :D

Am inceput sa fiu ca el...gandesc cu voce tare... si, mai rau, pun streaming-ul rezultat pe un forum public. Asta fara sa fi baut nimic... Are cineva un conector RJ-45? :D

Un psiholog ti-ar spune sa RUPI sablonul pe care tu l-ai creeat prin repetarile cele multe!

Gandeste-te si succes

nu ma motiveaza nimic ... nu ma intereseaza nimic

traiesc degeaba :D

sunt bucuroasa de vacanta . ma enerveaza ce s a vbit pe aici . cahhhhhhh