De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Jet Black a scris:

Si eu ma intreb de multe ori asta,dar nu acum.

acum ... daca studiezi buddhismul crezi ca vei afla raspunsul ...adica scopul si durata calatoriei tale ?

sarazin79 a scris:

moare corpul care e din carne si atat

si corpul ala trece prin viata cot la cot cu-un suflet nemuritor pe un drum marginit intr-un capat de nastere si celalalt de moarte...e alegerea noastra daca pe drumul ala ne oprim si construim bordeie si semanam campii sa ne umplem stomacul , daca ne punem sub umbra unui palmier si-ntindem mana sa cersim , daca ne urcam in varful unui munte si contemplam de-acolo micimea si splendoarea celorlate corpuri cu care ne intersecteaza timpul , sau daca facem drumul...cu sete pan' la capat...

nu ti-e frica si nici nu ignori , doar ca te -ai teleporta pana la capatul celalalt ...de frica de a nu mai simti sub talpile sufletului spinii de pe drum...nu ai face zborul lui icar fiindca stii din start ca te vei prabusi...chiar daca altul n-a facut-o

ei bine , eu stiu ca vine moartea , ca pana ajung la ea voi trece poate prin hatisuri care-mi vor reteza picioarele( sau ce a mai ramas de fapt din ele )...dar nu ma poticnesc sa schimb ce nu poate fi schimbat ...nu ii dau carnii mai mult tribut decat cere ...si de cele mai multe ori nici atat...si nu din asceza asta , sa nu-ntelegi gresit...dar fiindca stiu ca poate fi colivie pentru suflet sau caraus pentru el ...si printre splendori...atat

Sufletul nu e decat o plasmuire a mintii. Cine crede ca mai are si un suflet in afara de corpul fizic ( evident ) aiureaza datorita unor doctrine impuse de mediu sau de educatie sau datorita unor prejudecati. E alegerea ta daca vrei sa traiesti in amagire si sa te minti ca esti fericit sau daca vrei sa vezi realitatea adevarata si sa intelegi tristetea rezultata din sentimentul disparitiei - al pierderii...

Ce consideram splendid cand priveam prin ochi de copil acum e doar uman.

Nu mi-a fost teama niciodata de drumul spinos, dar cu ce folos am indurat atata agonie ?! Sacrificiul meu nu a shimbat nimic in lume. Ba mai mult : nu era de ajuns cat am suferit - trebuia sa-mi pierd si talentul si nu numai... sentimente, cunostiinte... toate s-au stins ca o flacara in bataia vantului. N-a mai ramas nimic, decat o umbra a trecutului care-mi mai aminteste din cand in cand de frumosul atat de efemer.

Stiu ca moartea va veni, dar nu mai sper ca intre timp poate fi ceva schimbat in lume, dar mai ales in mine.

De mii de veacuri acelasi sfarsit...

Mirada-Dicovici a scris:

Sufletul nu e decat o plasmuire a mintii. Cine crede ca mai are si un suflet in afara de corpul fizic ( evident ) aiureaza datorita unor doctrine impuse de mediu sau de educatie sau datorita unor prejudecati. E alegerea ta daca vrei sa traiesti in amagire si sa te minti ca esti fericit sau daca vrei sa vezi realitatea adevarata si sa intelegi tristetea rezultata din sentimentul disparitiei - al pierderii...

Ce consideram splendid cand priveam prin ochi de copil acum e doar uman.

Nu mi-a fost teama niciodata de drumul spinos, dar cu ce folos am indurat atata agonie ?! Sacrificiul meu nu a shimbat nimic in lume. Ba mai mult : nu era de ajuns cat am suferit - trebuia sa-mi pierd si talentul si nu numai... sentimente, cunostiinte... toate s-au stins ca o flacara in bataia vantului. N-a mai ramas nimic, decat o umbra a trecutului care-mi mai aminteste din cand in cand de frumosul atat de efemer.

Stiu ca moartea va veni, dar nu mai sper ca intre timp poate fi ceva schimbat in lume, dar mai ales in mine.

De mii de veacuri acelasi sfarsit...

dragul meu...sint lucid, din fericire si din nefericire totodata . Am trecut in viata prin lucruri care m-au marcat pe veci , care au rupt bucati din mine. Am sacrificat totul si am primit inapoi si scuipaturi , durere , umilinta . Au fost ani de-a randul cand nu am mai putut citi o carte ...ani...daca citeai atent ce am spus in alte locuri vedeai ca nu numai ca nu ma intereseaza moartea , pe care nu o pot schimba...cu atat mai putin ce urmeaza dupa ea...asta ca sa trecem peste doctrinele evului mediu...cat despre educatie...mai bine nu vorbim , caci nu este aici nici locul si nici cazul...

nu ma mint ca sint fericit

pur si simpu nu imi inchid ochii si sufletul niciodata...consider ca ar fi o lasitate...

daca vad un rasarit frumos ...ma bucur de el...il primesc in mine

daca am o durere o port si o suport...incercand sa o vindec sau macar sa o alin...sau sa ma adaptez ei daca altfel nu se poate...

...si lumea poate fi schimbata , daca nu pe intreg ansamblul- am fi prea orgoliosi sa speram asta si prea putin lucizi- dar tot o putem schimba , si chiar o facem pentru cei de langa noi - si sa nu-mi spui ca nu ai pe nimeni langa tine, fiindca nu o sa te cred , ca nu iti pasa tie de ei , e posibil , dar altora le pasa si prin asta ii influentezi...sa fim seriosi...

uite , sper ca o sa intelegi ce iti spun acum : stiu ca oricum imi voi trai viata...voi muri ...asa ca prefer sa o traiesc pur si simplu fara sa-mi pese de ce nu pot schimba , ci doar de urmele pe care le las pe drum si pe care le lasa drumul in mine...nu evit frumosul ,dar nici durerea...fiindca numai astfel pot avea tot ansamblul si nu-mi plac lucrurile ciobite...sint eu destul...

si talent...ai cu carul...dar se pare ca acum refuzi sa porti o mantie prea grea...

Mirada-Dicovici a scris:

Sufletul nu e decat o plasmuire a mintii. Cine crede ca mai are si un suflet in afara de corpul fizic ( evident ) aiureaza datorita unor doctrine impuse de mediu sau de educatie sau datorita unor prejudecati. E alegerea ta daca vrei sa traiesti in amagire si sa te minti ca esti fericit sau daca vrei sa vezi realitatea adevarata si sa intelegi tristetea rezultata din sentimentul disparitiei - al pierderii...

Ce consideram splendid cand priveam prin ochi de copil acum e doar uman.

Nu mi-a fost teama niciodata de drumul spinos, dar cu ce folos am indurat atata agonie ?! Sacrificiul meu nu a shimbat nimic in lume. Ba mai mult : nu era de ajuns cat am suferit - trebuia sa-mi pierd si talentul si nu numai... sentimente, cunostiinte... toate s-au stins ca o flacara in bataia vantului. N-a mai ramas nimic, decat o umbra a trecutului care-mi mai aminteste din cand in cand de frumosul atat de efemer.

Stiu ca moartea va veni, dar nu mai sper ca intre timp poate fi ceva schimbat in lume, dar mai ales in mine.

De mii de veacuri acelasi sfarsit...

He he he, ce tare esti.....propun traznaia asta pentru "tampenia roportaliana a zilei" :) :) ;) :P

Cine se minte ca e fericit.........sufletul e o plasmuire.......Tu ai citit ce ai scris? Ai cumva impresia ca toti suntem depresivi sau in curs de devenire? Ai impresia ca 96 la suta de pe forumul asta "cred ca au doar corp fizic"?

Sugestie: intra putin pe la la psihologie, filosofie , religie si posteaza si pe-acolo caraghioslicu asta, sa vezi ce distractiv o sa fie.... Macar nu generaliza

Inca ceva Mirada.....sau cum te-o fi chemand.....spui la religie....pe undeva, citez "singura salvare e in isus Hristos". Ce salveaza Isus Hristos , ca tot te simti tu putin filoZoafa......?Pe cei care "aiureaza" datorita unor doctrine,.....crezand ca au suflet??? :P)))))

joannahart a scris:

He he he, ce tare esti.....propun traznaia asta pentru "tampenia roportaliana a zilei" :) :) ;) :P

Cine se minte ca e fericit.........sufletul e o plasmuire.......Tu ai citit ce ai scris? Ai cumva impresia ca toti suntem depresivi sau in curs de devenire? Ai impresia ca 96 la suta de pe forumul asta "cred ca au doar corp fizic"?

Sugestie: intra putin pe la la psihologie, filosofie , religie si posteaza si pe-acolo caraghioslicu asta, sa vezi ce distractiv o sa fie.... Macar nu generaliza

m-as uita inainte ce a postat el pe acolo pe unde il trimiteai...putini sint cei care pot gandi asa...si dupa aia as pune piesa asta intr-un puzzle in locul tau...

Mirada-Dicovici a scris:

Sufletul nu e decat o plasmuire a mintii. Cine crede ca mai are si un suflet in afara de corpul fizic ( evident ) aiureaza datorita unor doctrine impuse de mediu sau de educatie sau datorita unor prejudecati. E alegerea ta daca vrei sa traiesti in amagire si sa te minti ca esti fericit sau daca vrei sa vezi realitatea adevarata si sa intelegi tristetea rezultata din sentimentul disparitiei - al pierderii...

Ce consideram splendid cand priveam prin ochi de copil acum e doar uman.

Nu mi-a fost teama niciodata de drumul spinos, dar cu ce folos am indurat atata agonie ?! Sacrificiul meu nu a shimbat nimic in lume. Ba mai mult : nu era de ajuns cat am suferit - trebuia sa-mi pierd si talentul si nu numai... sentimente, cunostiinte... toate s-au stins ca o flacara in bataia vantului. N-a mai ramas nimic, decat o umbra a trecutului care-mi mai aminteste din cand in cand de frumosul atat de efemer.

Stiu ca moartea va veni, dar nu mai sper ca intre timp poate fi ceva schimbat in lume, dar mai ales in mine.

De mii de veacuri acelasi sfarsit...

Foarte recent am avut posibilitatea sa studiez niste materiale chiar asupra acestui lucru pe care-l denigrezi...sufletul

ce caracterizaza omul?....amintirile sale...crezi ca daca unei persoane ce a atins un anumit grad de spiritualitate superior altora...daca prin reducere la absurd i s-ar sterge memoria si i s-ar imprima unele de criminal el ar deveni criminal?..

nicidecum..

crezi ca de Eminescu s-ar fi nascut intr-un alt mediu nu ar mai fi fost geniul ce a scris extraordinara opera de care ne putem incanta astazi mintile?

nu...ar fi ramas la fel..caci sufletul este cel ce da individualitate fiecaruia dintre noi...

acel talent pe care-l tanjesti se slefuieste ca si un diamant pentru a putea incanta, pentru a putea crea frumosull...

faptul ca-ti plangi de mila nu te va ajuta cu nimic...pur si simplu citeste, studiaza tot felul de opere...cauta influente si vei putea crea ceva original..."stiinta ce nu se exerseaza zilnic se pierde"

nimic nu cade din cer, trebuie sa muncesti pentru a achizitiona ceva deosebit, trebuie sa pui suflet

cat despre moarte...ea este doar ultimul paragraf al ultimului capitol al unui roman ce are ca tema viata unui om...tu trebuie sa faci acel volum sa atraga cititori, admiratori...sa nu devina un kitsch, o viata fara sens...

Sch a scris:

Foarte recent am avut posibilitatea sa studiez niste materiale chiar asupra acestui lucru pe care-l denigrezi...sufletul

ce caracterizaza omul?....amintirile sale...crezi ca daca unei persoane ce a atins un anumit grad de spiritualitate superior altora...daca prin reducere la absurd i s-ar sterge memoria si i s-ar imprima unele de criminal el ar deveni criminal?..

nicidecum..

crezi ca de Eminescu s-ar fi nascut intr-un alt mediu nu ar mai fi fost geniul ce a scris extraordinara opera de care ne putem incanta astazi mintile?

nu...ar fi ramas la fel..caci sufletul este cel ce da individualitate fiecaruia dintre noi...

acel talent pe care-l tanjesti se slefuieste ca si un diamant pentru a putea incanta, pentru a putea crea frumosull...

faptul ca-ti plangi de mila nu te va ajuta cu nimic...pur si simplu citeste, studiaza tot felul de opere...cauta influente si vei putea crea ceva original..."stiinta ce nu se exerseaza zilnic se pierde"

nimic nu cade din cer, trebuie sa muncesti pentru a achizitiona ceva deosebit, trebuie sa pui suflet

cat despre moarte...ea este doar ultimul paragraf al ultimului capitol al unui roman ce are ca tema viata unui om...tu trebuie sa faci acel volum sa atraga cititori, admiratori...sa nu devina un kitsch, o viata fara sens...

Draga, cine sta si priveste pe fereastra debitand tampenii despre inexistenta sufletului iar apoi spune ca singura salvare e Isus Hristos.....n-o sa inteleaga ce scrii tu aici, din pacate

joannahart a scris:

He he he, ce tare esti.....propun traznaia asta pentru "tampenia roportaliana a zilei" :) :) ;) :P

Cine se minte ca e fericit.........sufletul e o plasmuire.......Tu ai citit ce ai scris? Ai cumva impresia ca toti suntem depresivi sau in curs de devenire? Ai impresia ca 96 la suta de pe forumul asta "cred ca au doar corp fizic"?

Sugestie: intra putin pe la la psihologie, filosofie , religie si posteaza si pe-acolo caraghioslicu asta, sa vezi ce distractiv o sa fie.... Macar nu generaliza

Esti cumva crestina ? Atunci e clar. :P Citeste Benedict Spinoza ( mai documenteaza-te ) si vezi de unde provine notiunea de suflet ( ruah - vant ). Ce poate fi mai tampit decat sa iubesti o lume imaginara fantezista pe care sa o consideri adevar absolut ?! Si mai ai si tupeul de a-mi da un reply plin de infatuare si sarcasm stupid fara a putea macar demonstra un procent din existenta sufletului. Caci sufletul nu e o certitudine, ci doar o simpla convingere a unor oameni naivi.

Sa-mi dai si mie un bip cand ajungi in lumea aialalta.

Unica noastra raza de speranta ramane Iisus Hristos. Adevarata Viata e in Cer.

Asa spune filoZoafa noastra intr-un capitol despre Lucifer .........care nu vad de ce ar exista , daca sufletul nu exista......

Cred ca am pierdut acel unic moment din destin,cred c-am fugit,sau am intarziat,sau poate c-am venit prea devreme...Sunt trista si stiu ca nu-i nimic al meu...Sunt trista cum poate n-am fost niciodata...si nu vreau sa fiu intrebata de ce ...