cred ca in interioru' fiecaruia...cu cat e stocu' mai mare, cu atat traim mai mult...sau rezistam mai mult....:flowers:
De ce esti trist azi?...ce te framanta?
Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări
azi sunt indiferent...chiar si la tristete
Cat de fragili suntem... desi fiecare a trait destule incat sa-si ridice niste ziduri inalte dupa care sa se ascunda, "sa se protejeze"....
Stau uneori si privesc la cum am ajuns de mica, cat nimic s-a adunat in mine si cate lucruri inutile fac zilnic....toata agitatia asta de nimic pentru nimic ma transforma in cineva strain de mine si urat privirii....
cateodata deabia ma mai suport....sunt asa moarta uneori si prea putine imi plac pentru a ma pacali cu ceva....dar de cate ori nu m-am pacalit pacalindu-ma, doar ca sa raman in picioare....in cate ape murdare nu m-am scaldat....ma uit in jur si sunt atatia oameni tristi, atatia care se mint constient sau inconstient....atatea suflete flamande....parca lumea intreaga se cufunda in neagra ceata a unui somn demonic si taraste si omul in maruntaiele micimii lui....
as plange o mare :flowers:
Acamandur a scris:nu vrem...este o necesitate. De ce se pomeneste atata in religie despre familie, despre bunastarea sufleteasca pe care ti-o poate oferi familia?? Eu cred ca este o necesitate dincolo de nevoia de a darui si a primi dragostea.
bine atunci, toti inafara de tine, la tine e o nevoie :flowers:
eu vreau sa fiu iubita asa cum am nevoie, desi poate exista un alt gen de iubire care mi-ar face mai bine....
vreau sa iubesc sincer si liber, dar adesea sinceritatea e floare la ureche pe langa a iubi liber dupa placul inimii si totul sa curga natural, precum izvorul spre mare...
concluzia este ca vrem prea multe, suntem lacomi si prea putin plastici....
RadhaSara a scris:eu vreau...
si eu, si el, si ea...vrem, dar toate au un pret. Esti in stare sa platesti acel pret?
eu cred ca nu, altfel acum erai fericit/a poate...
Acamandur a scris:si eu, si el, si ea...vrem, dar toate au un pret. Esti in stare sa platesti acel pret?eu cred ca nu, altfel acum erai fericit/a poate...
pretul de care vorbesti are atatea forme, ca se duce viata pana apucam sa vedem nici jumate.....
pai poti sa crezi....crezi tu ca nu sunt mii si mii care sa nu fie dornici sa plateasca pretu, chiar si din inconstienta, sau disperare?....cati nu ar incerca sa-si "vanda sufletul" pentru macar sansa de a iubii si a fi iubit....
cate variante de raspunsuri si cate situatii si ce simplu este sa presupunem ca stim, ca intelegem....
pretul acela de care vorbeam este diferit de la individ la individ, ca exemplu: prejudecati,cariera,planuri,propriile legi pe care ti le impui pentru a ajunge cat mai sus...si multe alte lucruri la care am putea renunta numai pentru a putea fi alauri de iubire.
Nu fac presupuneri dar era de ajuns un telefon pentru a schimba situatia insa zidurile iti sunt prea inalte.
Editat Mar 26 sep 2006 01:07
Acamandur a scris:pretul acela de care vorbeam este diferit de la individ la individ, ca exemplu: prejudecati,cariera,planuri,propriile legi pe care ti le impui pentru a ajunge cat mai sus...si multe alte lucruri la care am putea renunta numai pentru a putea fi alauri de iubire.Nu fac presupuneri dar era de ajuns un telefon pentru a schimba situatia insa zidurile iti sunt prea inalte.
poate era de ajuns un telefon in situatia ta :flowers: ca pe a mea nu o poti nici deduce partial, dar mite s-o cunosti si s-o intelegi, totodata gasind si solutia
cat despre ziduri, da, sunt foarte inalte :flowers:
RadhaSara a scris:Stau uneori si privesc la cum am ajuns de mica, cat nimic s-a adunat in mine si cate lucruri inutile fac zilnic....toata agitatia asta de nimic pentru nimic ma transforma in cineva strain de mine si urat privirii....
Fa-ti cadouri corpului! incepe de la o plimbare, eventual printr-un parc daca ai in apropiere... daca nu printre stradutele orasului, departe de aglomeratia strazilor mari... incepe de la 30 de min... si ofera-ti plimbarea asta... Stiu ca suna caraghios dar ai sa vezi ca in timp lucrurile se vor schimba...
Uita-te la fetele oamenilor, uita-te la cer uita-te la copaci si mai ales uita-te la copii...
Toate aceste mici cadouri se vor aduna si inainte ca sa-ti dai seama se va produce o schimbare...
Fiziologia dicteaza psihologia.... pentru tristete si deprimare trebuie sa stam pe loc, cu fundul in pat... daca incepem sa ne miscam... viata revine in noi...
Incepe sa te misti... porneste de la 30 min dimineata... urca la 45-60 min in cateva luni... si ai sa vezi ca lucrurile o sa se imbunatateasca semnificativ...