Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări
Sch a scris:nici nu-i mai inteleg scopul omului pe pamant........sa distruga viata semenilor lor?sau de ce sunt eu aici......cu ce scop.....sa suport nebunia altora ....si la randul meu sa imprastii nebunie???
Nu stiu de ce esti tu aici, nu stiu de ce sunt eu aici, dar sigur scopul nu e cel APARENT!
Putem patrunde-n fata ascunsa a realitatii, acolo e adevaratul fior al vietii!
am cam mitit cand am spus ca nu stiu scopul.....il stiu...dar nu pot sa-l indeplinesc........
scopul e sa traiesti dupa cum e scris in scripturi si sa ajungi la nemurire in ceruri.....
pacat ca directia mea e opusul....
Viata este un noian de fapte si de intamplari care nu intotdeauna iti fac placere .
problema nu e viata in sine ci oamenii...ei o fac amara........toate lucrurile rele se intampla din cauza dragilor nostri semeni
absolut toate
Gandeste-te ca si noi suntem in marea oaste a oamenilor care dezamagesc , poate mint si de ce nu lasa in urma o dara amara de regret .
eu unul urasc ca m-am nascut pe acest pamant.....urasc oamenii inumani......urasc totul ce nu tine de moralitate
si de invatatura crestina....ma urasc si pe mine..... 
@ Sch sa stii ca cei mai "buni" prieteni... iti sunt aia care trag din toate partile de tine... ii intazi o felie de paine si el ti-o ia pe toata.Atunci cand nu mai are nevoie de tine, cand tu ai probleme si trebuie sa fi ajutat, el iti intoarce spatele si iti zice "Cu ce m-ai ajutat tu pe mine?" ... aiurea :\ mai grav e atunci cand profiti de tristetea ceiluilalt si il conduci spre un drum gresit... asta e cel mai grav. :|
sunt mereu nelinistita...stau cateodata si ma intreb cand am sa-mi gasesc linistea...e vb de un altfel de liniste...de una interioara una pe care o am de mult....
este normal sa te simti nelinistit/nelinistita......
fiecare dintre noi simtim acel gol.....acea piesa de puzzle lipsa din sufletul nostru....
eu cred ca acesta este scopul in viata......gasirea piesei de puzzle lipsa....
nu pot sa spun ca am avut vreodata nevoie de asa zisii prieteni.....
tot timpul am fost solitar si mi-am rezolvat singur problemele neasteptand ajutor.....stiu ca e un mare defect.....dar asa e
mai mult m-a intristat ca asa din senin.....fara motiv au inceput sa ma atace...
chiar am ramas cu o impresie foarte urata despre oameni...desi stiu ca nu toti sunt asa.....si cu un gust amar....
sunt foarte scarbit....
poate e de vina si altruismul asta excesiv....dau la toti fara sa-mi pese....cui ii dau....