marissa a scris:da-mi voie sa nu fiu de acord cu tine. Am impresia ca tu crezi ca eu am a big problem cu "chestiile astea". Nici pe departe. Nu or sa ajunga niciodata sa ma faca sa explodez. In viata sunt lucruri mult mai importante. Fiecare avem, insa, tabieturile noastre pe care partenerul nu ca nu le accepta, dar nu sunt tocmai pe placul lui si pt ca exista dragoste le tolereaza.Si ca sa dau un exemplu si fiind eu in cauza: sotului meu nu-i place ca vorbesc tare. Asta e motiv de divort, chiar si in timp? Nu cred. Incerc sa ma corectez, dar de 7 ani inca nu a reusit sa faca din mine o femeie care vorbeste incet. Si, Doamne fereste, daca am ajunge sa ne despartim, crezi ca acest lucru ar fi pe lista motivelor de divort?
Sa fim seriosi!
As putea spune ca tu nu realizezi ca aceste mici defecte care te deranjeaza (nu mai folosesc "exaspereaza"), in timp, te macina, pana cand n-ai sa le mai suporti cu adevarat. Si atunci incep cu adevarat problemele.
Incercand sa tratezi "din fasa" aceste porniri, mai tarziu vei putea evita niste discutii fara rost.
Cand ne-am luat, el traise foarte mult timp singur si era obisnuit asa.
Am avut multe astfel de nimicuri care ma deranjau, dar eu nu am obiceiul sa tac.. si i-am spus de fiecare daca ca nu imi place ce face. De schimbat, n-aveam nici cea mai mica sansa. Apoi, fiind plecat, am realizat ca exact acele prostioare imi lipseau 
si ca fac parte, pana la urma, din farmecul lui.
Cand ii spun "te iubesc", nu o fac cu jumatate de gura. (in sensul de 'te iubesc, dar nu-mi plac aia, asta, ailalta" si tot asa.)
Am invatat sa-l iau asa cum e (era si timpul.. dupa atat amar de vreme 
), mai repede m-ar modela el dupa un anumit tipar cand e vorba de lucruri minore.
