Cand eram mic,credeam ca....

... credeam ca daca ma arunc de pe casa tinand de maner o umbrela deschisa o sa aterizez usor pe pamannt... mai tarziu am aflat ca nu-i asa :roll:

Credeam ca daca bag in gura un fir de par al unei pisici si eventual il inghit, mor.

Credeam ca atunci cand dupa ce esti inconstient (adica lesinat) nu-ti mai tii minte rudele/cunostintele. constient=cunostinte :roll: Dar aveam vreo 3-4 ani.

Insa nu credeam in Mos Craciun.

Cand eram mic credeam ca toti copiii de pe Pamant vorbesc intai romaneste, apoi isi invata fiecare limba lui. Si ca o limba straina se formeaza tot din romana, dar fiecare litera dintr-un cuvant se citeste altfel in limba respectiva (teoretic, un cuvant in orice limba are acelasi numar de litere - aici era o neclaritate)

Cand eram mic dak vedeam luna portocalie credeam ca vor disparea oamenii mari si vor ramane in viatza doar copii si ca vor face tot ce vor

N!gh7 W0lf a scris:

4.Credeam ca pe copii ii aduce barza,la maternitate,si acolo mamele ies la geam cu paturica pentru copil,si barza arunca copii.Arunca doar baieti,mamele care prindeau bebeii aveau baieti,iar cele care ii scapau,aveau fete,ca li se crapa putza ;)

Prea tare ;)

1. Cand aveam vreo 4 ani, credeam ca toti oamenii de pe pamant sunt romani :cry:

2. "Descoperisem" cartoon network-ul, de unde am "invatat" ca daca sapi o gaura pana la partea cealalta a pamantului, ajungi in china

3. Oamenii mari mi se pareau plictisitori si credeam ca voi ramane mereu copil.

4. Intre 3 si 6 ani, orasul mi se parea un loc imens si foarte interesant, ca o lume noua, nemaivazuta. Seara vedeam niste lumini in departare, si ma intrebam ce s-o petrece acolo

5. Credeam ca daca imi doream foarte mult un lucru, si daca ma concentram foarte mult asupra acestuia, s-ar implini.

Or mai fi fost si alte tampenii, dar nu-mi amintesc. Oricum, stiu ca ma fascina lumea. Aveam cu totul alta "perspectiva" fata de acum. Eram genul ala de copil care se bucura din orice :P

Scythe a scris:

Prea tare

1. Cand aveam vreo 4 ani, credeam ca toti oamenii de pe pamant sunt romani ;)

2. "Descoperisem" cartoon network-ul, de unde am "invatat" ca daca sapi o gaura pana la partea cealalta a pamantului, ajungi in china ;)

3. Oamenii mari mi se pareau plictisitori si credeam ca voi ramane mereu copil.

4. Intre 3 si 6 ani, orasul mi se parea un loc imens si foarte interesant, ca o lume noua, nemaivazuta. Seara vedeam niste lumini in departare, si ma intrebam ce s-o petrece acolo

5. Credeam ca daca imi doream foarte mult un lucru, si daca ma concentram foarte mult asupra acestuia, s-ar implini.

Or mai fi fost si alte tampenii, dar nu-mi amintesc. Oricum, stiu ca ma fascina lumea. Aveam cu totul alta "perspectiva" fata de acum. Eram genul ala de copil care se bucura din orice :cry:

Si eu la fel

-credeam ca Jaques Chirac unt 2 persoane ( ma gandeam ca sunt frati ;) )

-aveam impresia ca daca ma arunc cu umbrela sau cu un cerceaf pe geam, o sa aibe efect de parasuta

-dupa ce am vazut Aliens ( aveam 3 ani ;) ) imi era frica sa ma duc singura la toaleta, de frica sa nu fie vreun etraterestru in cada

cand eram mica ,nu eram sigura ca soarele rasare in fiecare dimineata ....de multe ori ma prindeau zorile cu nasul lipit de geam ....daca uita sa rasara soarele,ii aduceam eu aminte ...

nici nu stiti de cate ori am salvat omenirea trezind soarele adormit si ...lenes ...;)

Credeam ca oamenii sunt buni . Cat de naiva am putut sa fiu!

Cand eram mica,credeam ca oamenii care poarta ochelari de vedere/de soare sunt orbi;ca luna si stelele pot pica oricand pe pamant;ca nu soarele lumineaza zilele;ca pot manca cata creta vreau....voi continua..

Milkinis. a scris:

Credeam ca daca bag in gura un fir de par al unei pisici si eventual il inghit, mor. Credeam ca atunci cand dupa ce esti inconstient (adica lesinat) nu-ti mai tii minte rudele/cunostintele. constient=cunostinte