Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pana la 90% din greutatea unui creier de adult, asa ca in acesti trei ani copilul isi dezvolta capacitatea de invatare. Atunci cand parintii le vorbesc, le canta sau le citesc copiilor, creierul este realmente "pe receptie", adica se creeaza legaturi noi intre celulele nervoase, iar legaturile vechi se intaresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.).
Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit in sine este de asemenea un factor ajutator in procesul de invatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti. Copiii care-si vad parintii citind cu placere vor invata astfel ca cititul este ceva distractiv si vor fi mai tarziu receptivi la invatarea lui in scoala.
Cititul povestilor sau rasfoirea impreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe fericite impreuna cu copiii. Parintii nu sunt insa in singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este incarcat. Bunicii sau orice alta persoana care se ocupa de copil ii pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti.
Desi exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca vocabularul folosit in astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carrte cu povesti obisnuita. In plus, timpul petrecut de un copil la televizor intr-o zi este echivalent cu timpul alocat intr-o saptamana cititului de placere. In consecinta este bine ca cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales in favoarea cititului. Chiar si in cazul in care exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru acestea.
?
