dreptul de a ierta sau ... de a fi iertat intr-o relatie!

costy73 a scris:

vorbesc aici de orice fel de relatie care poate exista intre doi oameni normali (dragoste, prietenie, amicitie etc.)!

Credeti ca toate gresile intra la categoria "de neiertat"?

Credeti ca este corect/normal sa nu primesti nici o sansa, chiar daca ai gresit cu ceva, dar neintentionat, iti dai seama ca ai gresit, iti ceri iertare si incerci sa-ti repari greseala?

Oare poti da la spate, poti trece asa usor peste anumite "episoade" din viata ta?

SAU ... poate greseala ta, chiar daca nu a fost majora, era motivul "mult asteptat" de a pune punct relatiei!

................................................................................

................................................................

Si chiar daca ar fi asta logica ... inteleg pui punct relatiei ... dar sa fugi, sa te ascunzi si de persoana/omul, care pana la un anumit punct a insemnat ceva si pentru tine (poate), mi se pare prea mult.

................................................................................

................................................................

Deci, ce pareri aveti despre aceste lucruri, despre ... DREPTUL DE A FI IERTAT SAU DREPTUL DE A IERTA PE CINEVA?

nu cred ca toate greselile intra la categoria 'de neiertat'. sunt de parere ca toata lumea merita a doua sansa. ce nu as putea ierta niciodata ar fi inselatul, si minciuna imi vine greu sa o iert, dar...as trece cu vederea daca nu e grava.si sa fiu iertata daca merit, daca nu... oricum imi asum responsabilitatea pentru actele mele si daca am gresit imi cer iertare si in genunchi, daca nu, nici nu ma gandesc.

Helene 23 a scris:

nu cred ca toate greselile intra la categoria 'de neiertat'. sunt de parere ca toata lumea merita a doua sansa. ce nu as putea ierta niciodata ar fi inselatul, si minciuna imi vine greu sa o iert, dar...as trece cu vederea daca nu e grava.si sa fiu iertata daca merit, daca nu... oricum imi asum responsabilitatea pentru actele mele si daca am gresit imi cer iertare si in genunchi, daca nu, nici nu ma gandesc.

un raspuns firesc, normal ... ;)

ClassicAlina a scris:

Mereu m-am intrebat de ce fostul meu iubit nu m-a putut ierta pentru micile gresheli pe care le-am facut .... shi mai ma intreb ce s-ar fi intamplat daca le stia pe cele mari ? Ma saluta sau vorbim uneori pe net numai pentru ca ne-au legat 4 ani dar de iertat nu ma va ierta niciodata .... poate pentru ca nu ma iubeste. :P

in viata fiecaruia exista suisuri si coborasuri ... se putea si mai rau asa ca mergi inainte! :P

Totul poate fi iertat... dar nu neaparat si acceptat!

Am iertat persoanele care m-au inselat! Am iertat persoanele care m-au mintit! Pentru ca pana la urma datorita lor ni se contureaza mai bine realitatea, datorita lor devenim mai puternici la fiecare durere provocata... si noi la randul nostru vrand nevrand ii ranim pe ceilalti; daca vrem sa fim iertati trebuie sa invatam si noi sa iertam!

Cred ca oricine merita o sansa sa se apere, sa fie iertat, daca merita. Sa fie ascultat, sa-si recunoasca greselile; oricum cand ai gresit, cand esti constient de asta, e prea mult sa fii si parasit... pana la urma din vinovat devi victima. Daca as gresi a doua oara la fel, nu mi-as cere scuze, consider ca nici n-as merita sa fiu iertata.

Dar asta e doar parerea mea si gresesc uneori cand pe ideea asta iert si eu la randul meu.

iertarea e buna. continuarea relatiei in cauza duce spre nefericire zadarnica...daca a intervenit nevoia de a ierta...

Sunt convinsa de faptul k o data si'o data fiecare dintre noi vom avea nevoie sa fim iertati pt un anumit lucru....si vom dori sa fie asa..insa..trebuie intai sa inv sa iertam si apoi sa ast iertarea...avem dreptul sa ne aparam,sa fim ascultati si sa incercam sa reparam raul facut..intr'adevar e f dificil cand o pers draga te raneste..e greu sa ierti..si mai ales sa uiti..sau macar sa lasi de'o parte ce'a fost...eu n'am putut ierta infideliatea si minciuna venite din parte celui p care si astazi il iubesc...regret k nici macar nu i'am dat ocazia sa'si spuna versiunea sa,sa se apere sau sa spuna cel putin un cuvintel...am rupt totul si apoi n'am vrut sa mai traiesc...astazi,durerea e la fel d mare,dar,dat fiind faptul k a trecut un timp nu cred k as mai fi procedat asa..i'as fi dat ocazia sa zica ce avea d zis..atunci durerea era mult prea mare,socul prea puternic si am crezut k fac bine...dk d-zeu ne iarta p toti d fiecare data,d c n'am incerca si noi sa iertam?iertarea poate ca ne'ar aduce linistea d care avem atata nevoie.....

Cred ca e greu sa ierti atunci cand te mai simti inca ranit. SI daca nu putem ierta pe cienva e pentru ca in adancul inimii inca nus -a inchis rana, paote nici n-am inteles de ce ne-a facut-o. Nu rpe apoti ierta din postura de victima. Cat sangereaza acolo ceva e greu de iertat. Poti fi ranit dar n victima. dar daca ina dancul constiintei te simti victima.... Pentru ca iertarea cere una din cele mai amriputeri sufletesti. Ori din postura "dustrusului" nu prea iti gasesti puterea iertarii. Si daca nu suntem iertati insemana ca am vatamat mai mult decat am crezut - asa poate ne dam seama cat de mari sunt pt celalalt ce prejudiciile aduse.

indragostita inlacrimata a scris:

iertarea poate ca ne'ar aduce linistea d care avem atata nevoie.....

si eu sunt de aceiasi parere...iertarea aduce liniste. Chiar daca iti platesti greselile si iti asumi responsabilitatea greselilor nu vei trece peste toate acestea pana cand nu vei fi iertat. Ce n-as da si eu sa fiu iertat pentru ca am dezamagit,mintit, zdobit in picioare o inima care numai pentru mine batea....

Eu iert sau nu...in functie de persoana...daca e cineva care nu ma intereseaza prea mult (iubit, nu cunostinta), nu prea mai dau o a doua sansa, mai ales daca vad ca nu ne potrivim in lucruri fundamentale...

Cand iubesc insa (si ma indragostesc rar si greu....) iert muuulte...si uit...dar niciodata atat de multe incat sa-mi calc pe demnitate! Daca e grav, indiferent cat ma doare, o rup...Dar atat imi doresc sa nu am ce ierta...sa nu greseasca...pentru ca eu dau mult de obicei, atunci cand iubesc si ma doare sa vad ca nu se pretuieste asta...

night_angel a scris:

Eu iert sau nu...in functie de persoana...daca e cineva care nu ma intereseaza prea mult (iubit, nu cunostinta), nu prea mai dau o a doua sansa, mai ales daca vad ca nu ne potrivim in lucruri fundamentale...

Cand iubesc insa (si ma indragostesc rar si greu....) iert muuulte...si uit...dar niciodata atat de multe incat sa-mi calc pe demnitate! Daca e grav, indiferent cat ma doare, o rup...Dar atat imi doresc sa nu am ce ierta...sa nu greseasca...pentru ca eu dau mult de obicei, atunci cand iubesc si ma doare sa vad ca nu se pretuieste asta...

tu...de fapt...te adori pe tine insati...te apreciezi cam mult....fa-ma sa inteleg...tu oferi ptr recunostinta celuilalt???

oare de ce oamenii judeca in functie de ''cerere si oferta''???dragostea nu este un capital investit in persoana nepotrivita....ea este o consecinta a disponibilitatii noastre de-a completa proprpriile fiinte...asa ca nu mai ridicati in slavi ''cadoul'' pe care-l faceti din altruism..fiindca de fapt...iubim ptr noi