Conform scripturii omul nu are dreptul de a decide asupra vietii. Eu personal consider ca sinuciderea este o mare prostie...nu cred ca exista un motiv in lumea asta care sa te faca sa iti iei viata...
de ce este considerata sinuciderea un pacat?
Început de Yvo, Vin 28 iul 2006 · 99 răspunsuri · 23.154 vizualizări · închis
Sunt prea multe motive care te pot face să-ţi iei singur viaţa. Şi, nu spune niciodată niciodată.
Constantin-Dragos a scris:Sunt prea multe motive care te pot face să-ţi iei singur viaţa. Şi, nu spune niciodată niciodată.
lasitatea de a infrunta acele "motive" nu este un pretext
o viata ai si nu stii ce va urma, incearca sa profiti
flori de camp a scris:Daca ar fi dupa cum spui tu ... ar insemna ca ne-am sinucide in masa. Sinuciderile in masa iti par o forma de civilizatie adevarata? :>
Tocmai civilizatia si, indeosebi cunoasterea ne impiedica sa ne sinucidem. Nefiind indoctrinat de religie ai posibilitatea de a crede in posibilitatea ca dupa moarte nu mai exista o viata vesnica. Acest lucru te face sa pretuiesti fiecare clipa din viata aceasta materiala scurta. Avem o existenta efemera in raport cu divinitatea si actionand rational, liber de prejudecati impuse prin religie. Si atunci cand nu credem intr-o existenta spirituala vesnica, de ce sa ne grabim sa ne trimitem "sufletul" acolo, in "tara de nicaieri"? Constantin-Dragos la asta se referea, la libertatea de a-ti trai viata tinzand spre fericire palpabila, concreta, nu in speranta ca dupa moarte va fi mai bine. Iar presupunerea aparitiei sinuciderilor in masa in lipsa religiei este oarecum intemeiata avand in vedere slabiciunile majoritatii oamenilor si incapacitatea lor de a le domina fizic si psihic. Unii au nevoie sa creada intr-o divinitate pentru a-si motiva existenta si a putea merge mai departe. Altii, cu o mentalitate echilibrata (si imi place sa cred ca ma incadrez in aceasta categorie) se bazeaza pe fortele proprii pentru a depasi greutatile vietii. In plus, isi creeaza in mod continuu noi scopuri ale existentei lor pentru realizarea carora isi concentreaza toate fortele. Implinirea acestor obiective le aduce o multumire sufleteasca de genul celei dobandite de cei din prima categorie prin credinta si incercarea de a respecta poruncile unei divinitati.
Marinel a scris:De asemenea faptul ca preotii refuza inmormantarea sinucigasilor este incorect pentru ca uneori accidente sau chiar crime sunt luate drept sinucideri si invers. Preotul nu stie decat ceea ce ii spune medicul legist, care poate gresi.
Corect! "Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist". Totul se reduce, pana la urma la o problema de incredere: a preotului in medicul legist, a medicului in dovezile prezentate si in abilitatile sale de specialist, in veridicitatea dovezilor. Increderea dintre oameni poate fi comparabila cu credinta in Dumnezeu?
Pe de alta parte, doctrina crestina dezaproba sinucigasii. Iar exceptiile ce nu pot fi demonstrate ca n-au legatura cu sinuciderea nu au puterea de a inlatura regula.
Oare e mai important sa acordam serviciu religios unui milion de sinucigasi, de exemplu, cand doar 1 dintre ei nu a fost sinucigas de fapt si de drept sau sa nu fie inmormantat crestineste unul singur, ce se presupune a fi sinucigas pe nedrept?
Editat Vin 11 aug 2006 21:43
eu nu vad nici un motiv pentru care sa iti iei viata...poate pe cei care sunt torturati ii inteleg...
marinaru a scris:eu nu vad nici un motiv pentru care sa iti iei viata...poate pe cei care sunt torturati ii inteleg...
Da, in societatea noastra actuala, care se vrea a fi una cu un inalt grad de civilizatie, principalele cauze ale sinuciderii nu prea mai au legatura cu practicile barbare de genul torturii.
Din punctul meu de vedere principala motivatie este lipsa sperantei intr-o remediere a situatiei disperate in care se afla sinucigasul: ori se afla deja pe moarte, ori e dezechilibrat psihic. In primul caz durerea, deznadejdea sau mila fata de cei apropiati il fac sa renunte la propria viata, nemaiavand puterea sa se chinuie pana la sfarsitul natural. In cel de-al doilea caz, durerea provocata de o lovitura puternica in plan sentimental sau alta nenorocire - eventual de ordin material - duce la imposibilitatea (de obicei voita) de a continua lupta cu greutatile vietii. Eu cred ca o persoana rationala isi poate reveni din orice soc emotional, pe cont propriu sau cu ajutor specializat. Totul se rezuma la vointa, la cat de puternica este personalitatea individului. El urmeaza credinta (care ii spune ca ar comite un pacat) sau ia decizia gresita (care ii apare ca solutie a tuturor problemelor pe moment).
Sunt convinsa ca toti sinucigasii au motivele lor pentru care fac ultimul gest. Motive. Mari. Pentru ei insurmontabile. Poate ca nu traverseaza drame in care viata le e in pericol dar iubirea, increderea. speranta sunt sigur amenintate.
In fond fiecare e liber sa aleaga ce face cu viata lui. Are atata libertate incat poate decide sa influenteze si viata altuia. Nu cred ca dumnezeu are ceva cu sinucigasii, ca nu-i primeste la el sau ca nu-i trateaza ca pe ceilalti. Dimpotriva, s-ar putea sa-i aline mai mult, asa cum ne face si noua cand ne intoarcem impotriva noastra insine si ne trimite un gand bun.
Dar altceva vreau sa intreb: de cand incepem sa ne sinucidem? De cand incepem sa bem sau sa mancam ce nu-i trebuie corpului, sa fumama sau sa neglijam orele de odihna? - asta daca ma refer la trup.
Sau de cand incepem sa mintim sau sa ne infuriem, ori sa judecam/ blamam - asta ca sa ma refer la suflet. Si cati dintre noi nu se sinucid zilnic atunci, cand ingroapa putin din bunavointa, fac parastas pentru iertare, cand isi ucid increderea, cand imbalsameaza cordialitatea. Pai daca vorbim de sinucideri haideti sa o luma de acolo de unde incepe nu de unde se sfarseste ea. De la primele zvacniri ale mortii constiintei si sufletului.
Isi ucid urechile cand nu asculta ce spune el de langa el (mai ales cand are o plangere), isi ucid mainiel cand nu vor sa fie saritor si sa ajute, isi ucid ochii cand nu vor sa vada minunile iubirii, isi ucid picioarele cand nu vor sa mearga inainte ci doar inapoi in lumea regretelor si a vechilor nemultumiri... Pai sa incepem de aici, ce ziceti?
qusay a scris:Dar altceva vreau sa intreb: de cand incepem sa ne sinucidem? De cand incepem sa bem sau sa mancam ce nu-i trebuie corpului, sa fumama sau sa neglijam orele de odihna? - asta daca ma refer la trup.Sau de cand incepem sa mintim sau sa ne infuriem, ori sa judecam/ blamam - asta ca sa ma refer la suflet. Si cati dintre noi nu se sinucid zilnic atunci, cand ingroapa putin din bunavointa, fac parastas pentru iertare, cand isi ucid increderea, cand imbalsameaza cordialitatea. Pai daca vorbim de sinucideri haideti sa o luma de acolo de unde incepe nu de unde se sfarseste ea.
In context religios, sinuciderea inseamna actul prin care o persoana isi ia singura viata, fara sa astepte moartea naturala hotarata de Dumnezeu. Actiunea respectiva nu se intinde pe parcursul intregii vieti, cel mult cateva fractiuni de secunda, secunde sau minute (daca persoana e masochista) de la apasarea pe tragaci, cutit etc. pana la incetarea functiilor creierului.
Sinuciderea nu este un proces lent, premeditat, ci o actiune irationala de moment, rezultat al unei slabiciuni a individului. Sinuciderea lenta de care vorbesti este de fapt un mod de viata neglijent, iar din punct de vedere spiritual unul pacatos, condamnat de crestinism. Am putea sa-i spunem "sinucidere indirecta", dar nu este ceva deliberat intentat in scopul curmarii vietii.
Fr0z3nasic3 a scris:Am putea sa-i spunem "sinucidere indirecta", dar nu este ceva deliberat intentat in scopul curmarii vietii.
Ce inseamna deliberat? La ce nivel a constiintei sau constientei trebuie sa se produca deliberarea pentru a se declararea vinovatia fata de el insusi?
qusay a scris:Ce inseamna deliberat? La ce nivel a constiintei sau constientei trebuie sa se produca deliberarea pentru a se declararea vinovatia fata de el insusi?
Pai cand cineva fumeaza, bea, mananca porcarii sau se drogheaza crezi ca are ca scop direct moartea??? E doar o ignorare a efectelor negative pe care aceste activitati le au asupra organismului uman. Nu mori dintr-o tigara sau o doza de cocaina. Ti le administrezi pentru a simti placere temporara intensa. Dar atunci cand cineva decide clar ca nu mai vrea sa traiasca si apeleaza la o modalitate letala (otrava, supradoza, lama, franghie sau altele).
In privinta mortii spirituale, nu injura nimeni pentru ca vrea sa moara, ci atunci cand devine incapabil a-si controla limbajul ca urmare a enervarii exagerate.
Am vrut sa precizez ce inteleg eu prin sinucidere si "sinuciderea lenta" era o metafora a situatiei la care te referi tu. Sper sa se inteleaga diferenta. Si da, e pacat sa te sinucizi, oricum ai face-o sau in cat timp.