Care poate descrie cum e dupa o moarte clinica?

Si eu am trecut prin asta.

Acum doi sau trei ani, m-am dus la inot. Si nu reuseam sa inot, pur si simplu. Nu stiam, nu voiam, mi-era frica de apa. Si trebuia sa fiu aruncata intr-o apa de 2,50 m fara colac. Mi-era frica, m-am impins cineva pe la spate si, desigur, am cazut. Am dat cateva secunde din amini, apoi am avut un vis.

Se facea ca eram in apa, dar aveam capul gol (desi in realitate purtam o casca) si aveam parul uscat (chiar daca eram in apa cu totul). Si vedeam o lumina deasupra apei. Si am intins mana spre ea. Apoi, mi-am revenit si m-am agatat de ceva. Este tot un fel de "lumina de la capatul tunelului" cum au patit majoritatea de aici. Aceasta este experienta mea.

Nu este chiar o "experienta in apropierea mortii", dar este ceva asemanator: intr-unul din multele mele vise "colorate" pe cand ma plimbam prin zona pe care o numeam "limita creatiei cunoscute" unde se ingramadeau in spatii mai mari sau mai mici ceea ce eu consideram a fi suflete de animale aflate intre doua vieti (stiu, suna ciudat, dar nu este prima oara cand visam acea zona si nici prima oara cand intalneam astfel de "suflete") la un moment dat fiind in plin zbor, alergata de "un ceva " pe care il consideram "negru" am depasit limita mea de cunoastere si m-am avantat in ... nimic. Am prin viteza si ca din prastie am zburat spre ceva ce se prefigura in zare. In fata ochilor am vazut o poarta mare, aurie, cumva foarte frumoasa (asta era sentimentul care ma incerca la vederea ei, de profunda admiratie - Oau! Cat este de frumoasa!) Pe masura ce ma apropiam, din ce in ce mai repede, poarta a inceput sa se deschida si am intins mana incercand sa o ating. Atunci am simtit (nu am auzit ci am simtit vorbele) spunandu-mi-se "Nu este timpul tau" si m-am simtit trasa inapoi ca de un elastic si am cazut cu o bufnitura in intuneric. M-am trezit cu inima bubuindu-mi in urechi si cu un sentiment dureros de parere de rau.

Eram mica, aveam vreo 9 ani. Bunicul meu murise in urma cu un an si dintotdeauna fusesem apropiata de el, pot spune ca tineam mai mult la el decat la bunica mea. Si am visat ca eram pe un camp pustiu, vantul batea cu putere, era innorat rau de tot si vad doua sicrie, iar langa o casuta de lemn mica pot spune.

Primul sicriu era al bunicului meu, din cate am dedus, deoarece era inchis. Celalalt avea capacul dat la o parte, ca si cum cineva urma sa fie bagat acolo. Am auzit dintr-o data niste voci care imi ziceau sa ma dau la o parte, m-am simtit impinsa de la spate si am vazut niste oameni care pareau a fi medici dupa cum erau imbracati, si se apropiau de acel sicriu cu o targa pe care statea un cadavru acoperit. N-am putut sa vad ce era deoarece m-am trezit imediat. Peste o spatamana am aflat ca a murit unchiul meu la spital, insa din cauza unor greseli pe care medicii au facut-o, prin a-i pune multi litri de sange desi avea hemoragie.

Pot spune ca am ramas marcata de aceasta experienta si nu stiu ce mi se intampla de la o vreme dar sunt momente cand simt o prezenta la mine in camera cand stau la calculator si fig din dormitor apoi mi-e frica sa ma intorc, e ceva care ma opreste s-o fac. Iar cand ma intorc, ma calmez o clipa apoi am din nou acea senzatie.

Mi s-a intamplat sa merg in cimitir sa-l vizitez pe unchiul dar si pe bunicul meu si sa am o stare de agitatie iar capul incepe sa ma doara si ma simt extrem de furioasa. Nu stiu, poate oi fi nebuna, poate o fi totul in imaginatia mea, dar am senzatia ca ceva e in neregula.

Si am observat ca mi se intampla chiar des sa am vise premonitorii, sau sa prezic ceea ce va urma sa se intample. Nu chiar sa prezic, dar reusesc sa "ghicesc" ceea ce se va intampla dar nu detaliu cu detaliu. Alteori, cand sunt la liceu, am momente cand stau pur si simplu cu capul pe banca si inchid ochii si cand ii aud pe colegi ca vorbesc deja imi dau seama ce gesturi fac, unde se afla. Si cand deschid ochii si ma uit la ei totul e asa cum simteam.

Mentionez ca sunt atee convinsa, nu cred insa in existenta lui dumnezeu ori iad, rai, chestii de genul. Insa ceea ce mi se intampla imi da de gandit si as vrea sa stiu daca este ceva cu mine.

______________________________________________________________________________________-

Parintii mei sunt divortati iar sotul mamei mele este italian. Am fost amandoua la el, in Italia de Craciun, si cand am ajuns acasa la el, am zis: haideti sa emrgem sa o vedem si pe mama lui ca poate o fi singura data cand o vom mai vedea(era bolnava, avea 102 ani si era internata la un azil. Era pe moarte.)

Chiar daca eu si maica-mea eram obosite, ne-am dus impreuna cu tatal meu vitreg la acel azil. Cand am vazut-o am ramas uimita. Era schimbata la fata, slabise enorm, era...ca un copil. Era bucuroasa ca ne-a vazut apoi ma ia de mana si imi spune:

-Uite, tu vezi oamenii astia? Eu ma uit usor ciudat si ii zic: nu, nu e nimeni in sala, decat noi patru.

La care ea zice: Cum nu vezi? Sunt nite femei si barbati eleganti, calmi...nu-mi fac rau, ci sunt buni cu mine, si chiar ma calmeaza.

Mi-au dat lacrimile atunci. Bunica mea vitrega vedea ingeri. Statea sa moara. Nu pot spune ca am fost apropiata de ea asa cum am fost cu bunicul meu din partea mamei, avand in vedere ca nu aveam legatura de sange sau ceva de genul. Dar intotdeauna am simtit ca ea ma iubeste, eu fiind unica ei "nepoata".

Apoi i-a dat mamei mele un sfat, inainte sa plecam pentru ca se facuse tarziu. Si i-a zis: "Creste-ti copiii asa cum i-am crescut si eu pe ai mei"

Am plecat intr-un final de acolo desi eu stiam ca avea sa fie ultima oara cand aveam sa o mai vad.

Noaptea urmatoare, chiar in Ajunul Craciunului, suna sora tatalui meu vitreg si ii zice ca bunica a murit.

Moartea clinica reprezinta dupa uni o dedublare astrala adica spiritul paraseste corpul fizic de aceia uni oameni constata ca au vazut doctorii care i-au operat ingerii pazitori etc etc..

PhoenixWings369 a scris:

Eram mica, aveam vreo 9 ani. Bunicul meu murise in urma cu un an si dintotdeauna fusesem apropiata de el, pot spune ca tineam mai mult la el decat la bunica mea. Si am visat ca eram pe un camp pustiu, vantul batea cu putere, era innorat rau de tot si vad doua sicrie, iar langa o casuta de lemn mica pot spune.

Primul sicriu era al bunicului meu, din cate am dedus, deoarece era inchis. Celalalt avea capacul dat la o parte, ca si cum cineva urma sa fie bagat acolo. Am auzit dintr-o data niste voci care imi ziceau sa ma dau la o parte, m-am simtit impinsa de la spate si am vazut niste oameni care pareau a fi medici dupa cum erau imbracati, si se apropiau de acel sicriu cu o targa pe care statea un cadavru acoperit. N-am putut sa vad ce era deoarece m-am trezit imediat. Peste o spatamana am aflat ca a murit unchiul meu la spital, insa din cauza unor greseli pe care medicii au facut-o, prin a-i pune multi litri de sange desi avea hemoragie.

Pot spune ca am ramas marcata de aceasta experienta si nu stiu ce mi se intampla de la o vreme dar sunt momente cand simt o prezenta la mine in camera cand stau la calculator si fig din dormitor apoi mi-e frica sa ma intorc, e ceva care ma opreste s-o fac. Iar cand ma intorc, ma calmez o clipa apoi am din nou acea senzatie.

Mi s-a intamplat sa merg in cimitir sa-l vizitez pe unchiul dar si pe bunicul meu si sa am o stare de agitatie iar capul incepe sa ma doara si ma simt extrem de furioasa. Nu stiu, poate oi fi nebuna, poate o fi totul in imaginatia mea, dar am senzatia ca ceva e in neregula.

Si am observat ca mi se intampla chiar des sa am vise premonitorii, sau sa prezic ceea ce va urma sa se intample. Nu chiar sa prezic, dar reusesc sa "ghicesc" ceea ce se va intampla dar nu detaliu cu detaliu. Alteori, cand sunt la liceu, am momente cand stau pur si simplu cu capul pe banca si inchid ochii si cand ii aud pe colegi ca vorbesc deja imi dau seama ce gesturi fac, unde se afla. Si cand deschid ochii si ma uit la ei totul e asa cum simteam.

Mentionez ca sunt atee convinsa, nu cred insa in existenta lui dumnezeu ori iad, rai, chestii de genul. Insa ceea ce mi se intampla imi da de gandit si as vrea sa stiu daca este ceva cu mine.

______________________________________________________________________________________-

Parintii mei sunt divortati iar sotul mamei mele este italian. Am fost amandoua la el, in Italia de Craciun, si cand am ajuns acasa la el, am zis: haideti sa emrgem sa o vedem si pe mama lui ca poate o fi singura data cand o vom mai vedea(era bolnava, avea 102 ani si era internata la un azil. Era pe moarte.)

Chiar daca eu si maica-mea eram obosite, ne-am dus impreuna cu tatal meu vitreg la acel azil. Cand am vazut-o am ramas uimita. Era schimbata la fata, slabise enorm, era...ca un copil. Era bucuroasa ca ne-a vazut apoi ma ia de mana si imi spune:

-Uite, tu vezi oamenii astia? Eu ma uit usor ciudat si ii zic: nu, nu e nimeni in sala, decat noi patru.

La care ea zice: Cum nu vezi? Sunt nite femei si barbati eleganti, calmi...nu-mi fac rau, ci sunt buni cu mine, si chiar ma calmeaza.

Mi-au dat lacrimile atunci. Bunica mea vitrega vedea ingeri. Statea sa moara. Nu pot spune ca am fost apropiata de ea asa cum am fost cu bunicul meu din partea mamei, avand in vedere ca nu aveam legatura de sange sau ceva de genul. Dar intotdeauna am simtit ca ea ma iubeste, eu fiind unica ei "nepoata".

Apoi i-a dat mamei mele un sfat, inainte sa plecam pentru ca se facuse tarziu. Si i-a zis: "Creste-ti copiii asa cum i-am crescut si eu pe ai mei"

Am plecat intr-un final de acolo desi eu stiam ca avea sa fie ultima oara cand aveam sa o mai vad.

Noaptea urmatoare, chiar in Ajunul Craciunului, suna sora tatalui meu vitreg si ii zice ca bunica a murit.

Credema esti foarte normala numai ca ai ramas frapata de idea mortii acelei persoane dragi mai experimenteaza pe baza acelor viziuni sau premonitii iar in legatura cu partea spirituala in care zici ca esti ateu mai cerceteaza mai invata si te comvingi singura daca intradevar asa este.

Niste carti interesante referitor la acest subiect sunt "Viata dupa viata" de Raymond Moody, precum si cartile lui Stanislav Grof. Acesta a facut mai multe experiente cu substante psihedelice, in urma carora cei ce participau aveau experiente asemanatoare celor din fenomenul de moarte clinica.

Stiu ca s-au facut niste teste in mai multe spitale, pe sectiile de terapie intensiva, in care, deasupra paturilor, se agatau de tavan, cu o sfoara, niste fotografii, cu partea imprimata in sus, inspre tavan, astfel incat sa nu poata fi vazute decat din spatiul dintre tavan si fotografie. Rezultatele au fost interesante, majoritatea celor ce isi reveneau spunand ce era imprimat pe fotografia de deasupta patului lor.

Never Surrender a scris:

Niste carti interesante referitor la acest subiect sunt "Viata dupa viata" de Raymond Moody, precum si cartile lui Stanislav Grof. Acesta a facut mai multe experiente cu substante psihedelice, in urma carora cei ce participau aveau experiente asemanatoare celor din fenomenul de moarte clinica.

Stiu ca s-au facut niste teste in mai multe spitale, pe sectiile de terapie intensiva, in care, deasupra paturilor, se agatau de tavan, cu o sfoara, niste fotografii, cu partea imprimata in sus, inspre tavan, astfel incat sa nu poata fi vazute decat din spatiul dintre tavan si fotografie. Rezultatele au fost interesante, majoritatea celor ce isi reveneau spunand ce era imprimat pe fotografia de deasupta patului lor.

Lucruri normale si naturale

Am citit intamplarile catorva forumisti din topicul asta... pur si simplu, am ramas putin surprins de cele spuse...

Eu (cred) ca la faza cu fotografiile acei oameni au reusit sa vada fotografiile cu ajutorul creierului, si daca oamenii ar putea sa-si foloseasca creierul asa cum trebuie ar putea citi gandurile, ar putea rezolva pe loc o problema. Mi-am adus aminte acum, in Stargate Altantis (un serial SF), intr-un episod, cineva gasisera un aparat ce modifica ADN-ul (dispozitivul se afla in Atlantis, o nava spatiala-oras, creeat de o civilizatie foarte dezvoltata, iar pamantenii iti facusera colonie acolo, erau mai mult in expeditie), si aparul se activasera, apoi pe minut ce trecea devenea tot mai inteligent, putea citi ganduri (si altele, dar nu imi aduc aminte acum) pana in momentul in care trebuiea sa se inalte (sa-si paraseasca corpul intr-un fel). Defapt, d-asta a fost si creeat acela aparat, ca cei din Atlantis sa se poata inalta, intr-un fel aparatul facea ca creierul sa evolueze mai repede... pana in momentul in care trebuia sa se intalte. In fine, cand venea momentul inaltarii trebuie sa se elibereze de toate grijile, ca sa fie foarte relaxat, iar apoi (parca) intrase in ceva gen moarte clinica... dar a fost readus la viata tot cu acel aparat (aveau probe de sange de la tot echipajul din expeditia Atlantis, si au inlocuit ADN-ul din aparat cu ADN-ul lui).

Iar in alt episod, tot din Stargate, era pe o planeta un om ce putea vedea viitorul... era cam pe moarte asa ca l-au luat in Atlantis, in fine, dupa ce l-au scanat, o portiune din creier era foarte dezvoltata.

Stiu ca Stargate este un serial, si SF, dar nu stiu cum este facut, parca fiecare episod ar fi fost real, poate au ajutati si alienii la filmarea serialului :rot:

Creierul este ceva inca necunoscut, oamenii ar putea face multe daca ar putea sa-l foloseasca 100% din capacitatile lui, dupa care n-am inalta... cei ce ar putea, in mai multe filme fiintele foarte dezvoltate "isi paraseau" corpul, si traiau sub forma de energie pura.

Voi ce credeti?

LaurentiuD1998 a scris:

Am citit intamplarile catorva forumisti din topicul asta... pur si simplu, am ramas putin surprins de cele spuse...

Eu (cred) ca la faza cu fotografiile acei oameni au reusit sa vada fotografiile cu ajutorul creierului, si daca oamenii ar putea sa-si foloseasca creierul asa cum trebuie ar putea citi gandurile, ar putea rezolva pe loc o problema. Mi-am adus aminte acum, in Stargate Altantis (un serial SF), intr-un episod, cineva gasisera un aparat ce modifica ADN-ul (dispozitivul se afla in Atlantis, o nava spatiala-oras, creeat de o civilizatie foarte dezvoltata, iar pamantenii iti facusera colonie acolo, erau mai mult in expeditie), si aparul se activasera, apoi pe minut ce trecea devenea tot mai inteligent, putea citi ganduri (si altele, dar nu imi aduc aminte acum) pana in momentul in care trebuiea sa se inalte (sa-si paraseasca corpul intr-un fel). Defapt, d-asta a fost si creeat acela aparat, ca cei din Atlantis sa se poata inalta, intr-un fel aparatul facea ca creierul sa evolueze mai repede... pana in momentul in care trebuia sa se intalte. In fine, cand venea momentul inaltarii trebuie sa se elibereze de toate grijile, ca sa fie foarte relaxat, iar apoi (parca) intrase in ceva gen moarte clinica... dar a fost readus la viata tot cu acel aparat (aveau probe de sange de la tot echipajul din expeditia Atlantis, si au inlocuit ADN-ul din aparat cu ADN-ul lui).

Iar in alt episod, tot din Stargate, era pe o planeta un om ce putea vedea viitorul... era cam pe moarte asa ca l-au luat in Atlantis, in fine, dupa ce l-au scanat, o portiune din creier era foarte dezvoltata.

Stiu ca Stargate este un serial, si SF, dar nu stiu cum este facut, parca fiecare episod ar fi fost real, poate au ajutati si alienii la filmarea serialului :rot:

Creierul este ceva inca necunoscut, oamenii ar putea face multe daca ar putea sa-l foloseasca 100% din capacitatile lui, dupa care n-am inalta... cei ce ar putea, in mai multe filme fiintele foarte dezvoltate "isi paraseau" corpul, si traiau sub forma de energie pura.

Voi ce credeti?

pai multe seriale acum in voga sunt facute dupa studii intense....si multe au inglobate in ele si real ....desi par S.F.....va dati seama ca nu va veni aici pe forum nici un spirit liber sa zica ca el s-a eliberat de corp si a ajuns la iluminare nu? ei sunt de o extrema modestie....cel putin asa cred..ca si oamenii care au puteri asa zis para....de fapt sunt naturale ,intens studiate in secret si nu se fac publice...cum s-ar mai putea controla 7 miliarde de oameni care ar reusi sa aiba puteri para,sa vada realitatea ,ar scapa de manipulare ,ar deveni toti genii,super intelepti si nu ar mai avea nevoie de sistem.....nu?

andi_ a scris:

pai multe seriale acum in voga sunt facute dupa studii intense....si multe au inglobate in ele si real ....desi par S.F.....va dati seama ca nu va veni aici pe forum nici un spirit liber sa zica ca el s-a eliberat de corp si a ajuns la iluminare nu? ei sunt de o extrema modestie....cel putin asa cred..ca si oamenii care au puteri asa zis para....de fapt sunt naturale ,intens studiate in secret si nu se fac publice...cum s-ar mai putea controla 7 miliarde de oameni care ar reusi sa aiba puteri para,sa vada realitatea ,ar scapa de manipulare ,ar deveni toti genii,super intelepti si nu ar mai avea nevoie de sistem.....nu?

Sau facute si dupa ipoteze, oricum, mie imi plac serialele SF, sti de ce? Chiar daca par ireale, exagerate, o parte dintre ele pare a fi reala, cum este si in Stargate, fiecare episod zici c-ar fi o intamplare reala :) iar faza cu portile stelare din film, s-ar putea sa fi existat si asa ceva in realitate, totusi, o gaura de vierme ce se produce intre 2 porti ar putea fi ceva real, cand intri in poarta corpul tau se dematerializeaza si in foarte putin timp ajunge la cealalta poarta unde devine din nou materie. Toturi, gaura de vierme este un fel de gaura neagra, iar asa ceva exista si in spatiu, iar civilizatiile extraterestre foarte avansate au o astfel de tehnologie ca sa poata activa o gaura de vierme in spatiu ca sa poata ajunge in alta partea a galaxiei/universului mult mai repede.

Poate vom avea si noi peste vreo 50-60 de ani asa ceva :)

catalin2k a scris:

eu am patit doar o chestie cand am incercat sa ma fac cea mai mare prostie...dar dumnezeu a avut grija de mine si ingerasul...dupa ce bausem mult diluant...7ore mai tarziu nu mai puteam respira si nu mai vedeam stand in pat si tremurand...cred ca am fost incostient nu stiu exact...eu plangeam fara sa imi dau seama si aveam un fel de vis ca si cum as fi pus in fata a 2 rauri sa zic asa...unul era alb si unul negru care tot pica un picur in ele si tot auzeam un strigat ciudat repetat parca nu se mai termina acel vis aveam o stare ciudata si de frica si de liniste,parca era oprit timpul si eram captiv in acel vis pt tot deauna...dupa ce mi-am revenit...mi-a fost foarte frica si ma gandeam ca mor si pierd tot :) ;) sper sa intelegeti ceva...la cum ma simt cand povestesc aceasta intamplare "urata" sa zic asa Nici pana acum nu am inteles ce vroia sa insemne acel vis sau ce scop avea...Daca a mai patit cineva ceva de genul...poate imi poate explica cineva daca nu cer prea mult Multumesc

da, in viata de dincolo nu exista timp , doar vesnicie . te-ai exprimat bine . cred ca te-ai simtit groaznic . fii mai bun !

potemkin a scris:

Am trecut prin experienta aceasta. Imi amintesc doar ca am ajuns pe un camp cu flori unde ma asteptau bunica si nasa mea de botez, ambele decedate. Aveau in mana narcise. Am stat de vorba cu ele dupa care mi-au spus sa ma intorc pentru ca nu a sosit momentul sa ma alatur lor. Atunci am revenit si mi-am cantat "la multi ani" desi nu era ziua mea.

O alta experienta asemanatoare a fost in momentul in care copil fiind, am contactat o viroza si aveam temperatura mare. O auzeam pe mama, care chemase neamurile sa ma vada pentru ultima data, cum vorbea despre pregatirile de inmormantare, despre haine negre. Spunea ca nu mai am sanse. Atunci au aparut in patul meu trei copii, de varste diferite. Cea mai mare, era o fata, mi-a spus ca ei sunt fratii mei, desi eu nu aveam niciun frate sau vreo sora, dupa cate stiam . Simtindu-mi uimirea si-a continuat povestea cu tristete si parca avea si o doza de ciuda. Mi s-a parut foarte ciudat acest lucru, chiar neasteptat. Mi-a spus ca pe ei mama nu a ales sa-i aduca pe lume si ca a renuntat la ei inainte de vreme. Erau avortoni. De aceea venisera dupa mine pentru ca nu li se parea firesc ca eu sa traiesc, iar ei nu. Nici nu stiu cand am revenit printre cei vii.

copiii avortati cer pedeapsa asupra capului parintilor pt ca e cel mai mare pacat sa nu le dai sansa la viata . mor nebotezati si nevinovati . vorbeste cu parintii tai si spune-le sa faca milostenie cu alti copii saraci ...