Pasi catre "cunostere" - Iluminare - discutii libere

potemkin a scris:

Cred ca fiecare om are ce darui si e pregatit sa se sacrifice asa cum e pregatit sa primeasca. Poate ca pentru unii nu a sosit momentul, sau poate ca unii nu si-au pus serios problema aceasta.

Asa este. Fiecare are ceva de daruit, dar marea majoriate nu se gandesc la ceea ce au de daruit ci la ceea ce ar putea primi/ lua de la altii. Momentul sa te gandesti la astfel de lucruri de obicei soseste atunci cand dai de necazuri, indiferent de ce natura, si esti nevoit sa suferi. Atunci incepi sa vezi mersul lucrurilor din alta perspectiva, devii mai bun...mai luminos...mai constient. Bine, asta nu e o regula, se poate intampla si invers si in loc sa te "inalti" "cobori" mai jos decat erai...

Pe mine necazurile m-au facut sa ma inchid in mine. Am incercat sa gasesc punctul in care am gresit si ma straduiam sa repar ce pot. Din pacate in acele momente mi-am sacrificat mult timp descifrarii problemelor personale.

Starile de bucurie nu se transforma in fericire decat daca le impart cu ceilalti. Cred ca fericirea este prea mare pentru un ca un simplu om ca mine sa o tina pentru sine.

potemkin a scris:

Pe mine necazurile m-au facut sa ma inchid in mine. Am incercat sa gasesc punctul in care am gresit si ma straduiam sa repar ce pot. Din pacate in acele momente mi-am sacrificat mult timp descifrarii problemelor personale.

Starile de bucurie nu se transforma in fericire decat daca le impart cu ceilalti. Cred ca fericirea este prea mare pentru un ca un simplu om ca mine sa o tina pentru sine.

Asa a fost si la mine. Acuma un an si jumatate am avut foarte mult de suferit. La inceput m-am retras si eu si ma intrebam de ce mi s-a intamplat tocmai mie. Am gasit raspunsul la intrebarea "de ce?" si m-am schimbat radical in bine. Acuma privind in urma sunt chiar bucuroasat pt ca mi s-a intamplat ceea ce mi s-a intamplat. Fara acea suferinta nu cred ca as fi ajuns unde sunt acuma.

Cat despre fericire....este adevarat, nu poti fi pe deplin fericit daca nu ai cu cine sa-ti imparti fericirea...stiu asta din propria experienta.

In momentele de fericire multumesc si ma bucur ca mi-a fost dat sa traiesc si momentele grele. Nu imi mai doresc sa le retraiesc. Dar le consider achizitii foarte importante. Fara ele nu stiam ce inseamna sa fii fericit. Consider ca limitele de nefericire si suferinta pe care le-a atins o persoana dau dimensiune iubirii si fericirii de care respectivul este capabil.

potemkin a scris:

In momentele de fericire multumesc si ma bucur ca mi-a fost dat sa traiesc si momentele grele. Nu imi mai doresc sa le retraiesc. Dar le consider achizitii foarte importante. Fara ele nu stiam ce inseamna sa fii fericit. Consider ca limitele de nefericire si suferinta pe care le-a atins o persoana dau dimensiune iubirii si fericirii de care respectivul este capabil.

Asa este. Din greseli invatam cu totii. Fara sa stim ce inseamna suferinta nu putem pretui fericirea, o consideram un lucru obisnuit care ni se cuvine.

potemkin a scris:

Pe mine necazurile m-au facut sa ma inchid in mine. Am incercat sa gasesc punctul in care am gresit si ma straduiam sa repar ce pot. Din pacate in acele momente mi-am sacrificat mult timp descifrarii problemelor personale.

Starile de bucurie nu se transforma in fericire decat daca le impart cu ceilalti. Cred ca fericirea este prea mare pentru un ca un simplu om ca mine sa o tina pentru sine.

Asa se intampla cu unii... :) Nu e solutia cea mai buna sa te inchizi in tine. Nu trebuie sa fim singuri , de fapt aparent singuri...singuri nu suntem niciodata. Poate ca suferinta ne face sa ne simtim parasiti. entitati de lumina care ne ajuta sa depasim suferintele sunt in preajma noastra mereu, problema este ca nu le vedem! Ce bine ar fi sa simtim mai mult! Sau sa constientizam ca avem Ajutoare! :)

m00nchild a scris:

...dar marea majoriate nu se gandesc la ceea ce au de daruit

Pentru ca multi cred cred despre ei ca nu sunt destul de bogati, ca nu sunt mai grozavi ca altii sau ca nimeni nu are nevoie de ce ei au din belsug. Si in general nu pun la socoteala ca si un zambet sau ascultarea cu bunavointa este un dar.

Pentru ca cei mai multi dintre noi au reprezentarea despre ei insisi ca sunt fiinte nemerituoase. Pentru a dauri e necesar sa-ti onorezi abundenta. Sa-ti iubesti fiinta si sa-ti fructifici daruriel cu care te-ai nascut. Ajungem ia rla iubire si stima de sine....

qusay a scris:

Pentru ca multi cred cred despre ei ca nu sunt destul de bogati, ca nu sunt mai grozavi ca altii sau ca nimeni nu are nevoie de ce ei au din belsug. Si in general nu pun la socoteala ca si un zambet sau ascultarea cu bunavointa este un dar.

Pentru ca cei mai multi dintre noi au reprezentarea despre ei insisi ca sunt fiinte nemerituoase. Pentru a dauri e necesar sa-ti onorezi abundenta. Sa-ti iubesti fiinta si sa-ti fructifici daruriel cu care te-ai nascut. Ajungem ia rla iubire si stima de sine....

Asa vezi tu lucrurile si e foarte bine ca le vezi asa, esti modest(a) :D Dar majoritatea nu se gandesc la ceea ce au de daruit pt ca sunt egoisti, nu se gandsc decat la ei si la ceea ce ar putea lua de la altii. Sunt asa de absorbiti de lucrul acesta incat uita ca ar avea ceva de daruit..

Sa inteleg ca aici nu se vorbeste despre Iluminati.

GigJoe a scris:

Sa inteleg ca aici nu se vorbeste despre Iluminati.

S-ar putea sa ai drepetate... :D