Pasi catre "cunostere" - Iluminare - discutii libere

Nospheratu a scris:

de ce nu ne-am apropia de spirit si prin bucurie? e neaparat nevoie de suferinta?

da ! ... nici o "iluminare" nu s-a produs prin bucurii .

sufletul e perfect ..........de ce oare credem asta ,pentru ca-l credem nemuritor ?

sufletul ,energie si culoare ...........el ne da unicitatea , el ne face mai vii ............

red2shoes a scris:

sufletul e perfect ..........de ce oare credem asta ,pentru ca-l credem nemuritor ?

sufletul ,energie si culoare ...........el ne da unicitatea , el ne face mai vii ............

Atata filozofie...

Dar de ce nu umpleti mai bine paginile astea cu experiente proprii...cu ce faceti ca sa atingeti toate astea?

Sufletul e perfect :) .... Ei na!

Ce faci tu XY zi de zi si cum te chinui sa zambesti cand te doare,cum te chinui sa intelegi sufletul asta iubind?

Ce faci tu XY cand "te iluminezi" ptr o secunda? Ce ti-a dat aceasta "iluminare" de o secunda?

Hai ca-i vorba de Pasi..... :)

Fluturel a scris:

Dar ce se intampla cu acea persoana care se intinde mai mult decat ii e patura ? Ce se intampla cu acea persoana care are o menire fixa cand vine aici sa invete ... si se apuca el , de capul lui, sa ceara mai mult, ca de ... e dreptul lui divin de a cere.

Poate ca aceasta ... luminare sa nu fie compatibila cu misiunea lui pentru care a venit pe Pamant ?

pai nu poate sa se intinda mai mult findca exista niste legi divine si daca nu tebuie nu poti ajunge . dar se mai intampla sa se bage un maestru sao entitate sa te duca mai departe dar vai de cel care trece fiinca va plati karma negativa care il ajunde din urma . daia nu e bine sa faci initiere de unul singur focul te incalzeste daca il stapanest dar daca nu te arde

Am renuntat la niste obligatii sa zic asa, la oameni care aveau legatura cu aceste obligatii.

Inainte ma chinuiau aceste lucruri,oamenii in cauza.Ii simteam ca pe o povara.

Si acum ma simt BINE.De ce ? De ce simt ca m-am eliberat?

Parca nu ma mai doare atat de tare regretul lor si nu ma mai simt vinovata ca imi continui drumul fara ei.

Cum de am avut curaj sa spun STOP!?

E un PAS?

Si...cu asta a venit acceptarea a tot ceea ce urmeaza sa vina.Sa vina.Stau in fata evenimentelor.

Ca nu sunt perfecta? Nu sunt! Ei si? Asta-s eu! (vorba lu' Stefan Banica)

Ca am renuntat la prieteni care de fapt nu imi erau prieteni.

Ca ma ramas relativ singura asteptand ce va sa vina.Dar ma simt BIIIINE!

E normal?

Sau trebuia sa scriu asta la NORMAL si PARANORMAL?

sheeda a scris:

E normal?

E super normal. Forta este cu tine

Urmatorul pas este manifestarea viitorului pe care il doresti. Conceptual asta e simplu: te gandesti la ce vrea sufletul tau, la ce vrea cu adevarat, pui eventual pe o foaie de hartie... si apoi constietizezi ca dorinta ta este de ajuns ca sa manifeste ce-ti doresti, tot ce trebuie sa faci ca sa unesti prezentul de viitorul ala este sa pastrezi vie imaginea acelui viitor in tine si sa cauti modul in care poti sa aduci un serviciu semnificativ celor din jur prin ceea ce stii deja sa faci.

Ar fi mind control. :roll:

Mi-e de ajuns ca sunt mai libera un pic. :roll:

sheeda a scris:

Am renuntat la niste obligatii sa zic asa, la oameni care aveau legatura cu aceste obligatii.

...

E un PAS?

E normal?

Sau trebuia sa scriu asta la NORMAL si PARANORMAL?

e un pas mare! ;) ... putini au curajul sa se rupa de "galagia" din jur ... practic te-ai rupt de chestii care te bulversau pe cale ... o a te intorcxi la ele detasata si fara sa te mai deranjeze, la mine a durat asta vreo 2-3 ani

e normal ... daca vrei sa evoluezi

e paranormal daca vrei sa te complaci in micimea rutinica a societatii

imi vine sa te pup :roll:

ps. fa bine celor din jur neconditionat si far sa astepti rasplata... e necesar pe cale ... :roll:

Nospheratu a scris:

de ce nu ne-am apropia de spirit si prin bucurie? e neaparat nevoie de suferinta?

din cate stiu eu este vorba de "arderea" pacatelor :P

master_mind a scris:

din cate stiu eu este vorba de "arderea" pacatelor

Da, aurul se lamureste in foc...Suferinta e o etapa...