Început de mayama34, Joi 13 iul 2006 · 1.089 răspunsuri · 120.130 vizualizări
a inceput sa-mi placa iluminarea in grup, suna interesant.... :flowers:
chiar in acest moment meditam la ce inseamna de fapt intelegere fata de oameni, fata de tot ce ne inconjoara
as putea sa adaug intelegerea la pasi catre cunoastere (in agenda mea)
de fapt pasii sunt manifestarea virtutilor, iar pana acum am gasit vreo 34 virtuti... si inca mai caut....da tre sa le si manifest...mult succes tuturor
:)
mayama34 a scris:PUTEREA RENUNTARII LA...material
frumos Maya ... :flowers:
PUTEREA RENUNTARII LA ... SINE
o sa spuneti cu siguranta : cum puii mei sa renunt la sine, ce bate asta campii aici ?
pai... sa o luam cu inceputul ... cine sunt eu ? eu sunt cel care este !
priveste-te din afara , studiaza-te ...
voi va-ti golit vreodata de ganduri ? gandurile sunt bune uneori, ele formeaza omul, personalitatea, insa ... ce garantie aveti ca sunt si aproape de ceea ce numim divin ? ... nu cumva ele ascund "micul nostru eu" din fiecare ? si aici apare problema ... eu-l nostru cel mic, in care gasim mandria, orgoliul, etc...
sunteti cu totii ajunsi deja la un stadiu ... nu va opriti zicandu-va ca nu mai aveti nevoie de mai mult, ca sunteti la un nivel inalt... nu-i chiar asa, va zic aceste cuvinte din dragoste de voi, nu cu rautate ... 
eu cel putin la concluzia asta am ajuns .
Editat Mie 13 dec 2006 11:38
Niciodata nu avem destula Informatie, ca oameni, mergem mai departe, chiar daca nu ne vine usor sa acceptam ca materialul nu-i atat de material. Stim din carti, din parasensibilitati, din Impartasirile celor care se "decorporalizeaza" si ne pot spune si noua cate una/alta...Niciodata nu putem spune curat "niciodata". Invatarea , intelegerea, rabdarea, cautarea...sunt atribute ale omului care vrea sa fie complet. Niciodata nu suntem, ca oameni completi...Acces la Legile Divine au entitatile care nu mai au corp, dar au lumina si Iertare si Iubire, dar pot avea si cei care sunt Oameni. Ce vrea Dumnezeu cu Noi toti...Vrem si Noi. Iata ca Vrerea Noastra poate fi si Vrerea lui Dumnezeu, dar ce este cel mai important este ca Vrerea Lui Dumnezeu trebuie sa devina Vrerea Noastra. Cum caut eu, ca Om, ce vrea Dumnezeu cu viata mea?
Simt cand ceva nu merge corect si incerc sa indrept lucrurile. Material ma situiez pe Pamant, dar in realitatea Divina ma situiez in ceruri de lumina. Nu pot face ceva ce afecteaza Creatia.
Bun, am gresit, cum indrept lucrurile? Ma iert pentru greseala si ma rog sa fiu iertata, apoi, fac reversul...sau mai bine zis: imi vad de viata mai departe, ca daca Dumnezeu nu ma ierta pentru greseala, apoi, ma lua atunci, cand am gresit. Pai, daca Dumnezeu m-a iertat, cine sunt eu ca sa nu ma iert? De ce ma tot cramponez ca sunt cel mai "prost" dintre oameni, cel mai pacatos...si ma si comport ca atare? Sansa de a trece mai departe, de a-mi vedea de viata mea, de a lua lucrurile...materiala, asa cum sunt si a face TOT ce - mi sta in putinta sa nu mai gresesc nu mi-o acord, raman legat de material si vad doar gresala... De ce? De ce ma cramponez de material? De ce nu incerc sa-L Vad pe Dumnezeu din mine/cu mine. A, ca nu-L Vad - material?
Ravl a scris:frumos Maya ...
PUTEREA RENUNTARII LA ... SINE
o sa spuneti cu siguranta : cum puii mei sa renunt la sine, ce bate asta campii aici ?
pai... sa o luam cu inceputul ... cine sunt eu ? eu sunt cel care este !
priveste-te din afara , studiaza-te ...
voi va-ti golit vreodata de ganduri ? gandurile sunt bune uneori, ele formeaza omul, personalitatea, insa ... ce garantie aveti ca sunt si aproape de ceea ce numim divin ? ... nu cumva ele ascund "micul nostru eu" din fiecare ? si aici apare problema ... eu-l nostru cel mic, in care gasim mandria, orgoliul, etc...
sunteti cu totii ajunsi deja la un stadiu ... nu va opriti zicandu-va ca nu mai aveti nevoie de mai mult, ca sunteti la un nivel inalt... nu-i chiar asa, va zic aceste cuvinte din dragoste de voi, nu cu rautate ...
Foarte interesante conceptiile acestea privind "renuntarea" la "material" si la "sine", insa si foarte periculoase. Si crestinismul, si alte religii propovaduiesc astfel de teze, insa care e semnificatia lor reala? Renuntarea la material nu o vad ca pe o saracire organizata si ducerea traiului la limita inferioara a existentei materiale. Renuntarea la material nu e o actiune fizica, materiala propriu-zisa, ci - spun eu - o operatiune psiho-spirituala. Pot sa am averi mari si conturi grase, dar sa fiu desavarsit pe drumul renuntarii la material. Si pot sa arunc tot la saraci si sa umblu descult si sa dorm sub cerul liber dar sa nu evoluez deloc. De ce? Pentru ca bogatia mea materiala nu ma atinge si nu ma controleaza, eliberandu-mi spiritul de sub puterea ei. Am capacitatea de a inmulti averi materiale si bineinteles, desavarsit fiind, stiu sa le daruiesc fara a le risipi. Deci iata ca pot renunta la material fara sa o fac fizic. Psihic si spiritual omul trebuie sa se simta liber, nesupus derintei materiale de orice fel. Exceptam aici necesitatile vitale.
Renuntarea la sine este si mai complicata. Cum pot sa renunt la mine, se intreaba unii!? Doar sunt dintr-o singura bucata! Ce tai? Ce arunc? Bineinteles ca este tot o problema psiho-spirituala. E vorba de instincte, de sistemul automat inferior vital! E vorba tot de o eliberare, eliberare de constrangerile vietii materiale. R
TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM ... ...mergand prin viata cu Iisus in cuget nu vei da gres... la propriu! hehehe
Thunami are mare dreptate, chiar daca eu nu sunt de acord cu unii termeni pe care-i foloseste el: eul inferior, educarea instinctului...si asta nu ma face sa fiu "intelegatoare" ci sa accept ca sunt si alte orientari spre "cunoastere' si ca experienta tuturor ne va ajuta sa elevam. Facem asta nu din contradictie sau polemica, ci ca sa ne invatam unii pe altii. Veti spune, "da, dar au fost dati cand voi doi nu va aveati asa...roz..." Va raspund eu: nu-i adevarat, mereu am citit cu interes ce /cine a postat la cate o interventie de-a mea sau a altora...numai ca mi-am spus parerea...si am incercat sa nu combat, am facut si aprecieri de genul ca de fapt sunt de acord cu toate orientarile, dar sa nu ma traga voit in jos...mai bine zis, daca e vorba de latura spirituala si eu stiu/sau nu/ mai multe, sa nu ma faca sa-mi schimb - nociv - viziunea". Am simtit sa dau aceste lamuriri, pentru ca, unii au o parere gresita despre mine...si trebuie sa spun cinstit, ca sunt disponibila la a-mi schimba parerea, daca am argumente ca gresesc. Impartasesc Credinta in Divinitate, accept si alte Cai de a ajunge la Ea si nu judec...daca sunt prea mult provocata si trasa in JOS de conceptii gresite despre "materialitate" si "suflet" iau atitudine, incerc sa fiu cat mai putin incisiva, sau tac. De ce asa? Din instinct, cum spune thunami, sau poate mi-e frica sa nu gresesc/ Sigur ca Sinele, latura cea mai putin pipaibila a sufletului decade...nu se poate face simtita...atunci cand esti tolerant cu Voie...accepti fizic/material sa se manifesteindoiala, incertitudine, echivoc...pana reusesti sa accezi treapta de mai sus e greu... ar putea fi vorba aici de "eul inferior"? crezi ca am prins ideea, Thunami? Vreau sa inteleg termenii folositi de tine. Contextul e clar, dar am probleme cu asimilarea corecta a acestor "exprimari". Tu propui abordarea psihologica...eu cea energetica...gresesc?
Rugaciunea te goleste de toate gandurile cu care te lupti...si lasa loc Iubirii.Atunci te simti ca un prunc in bratele mamei,in bratele iubitului/ iubitei, te simti parca ....ca atunci cand esti indragostit/ indragostita...Protejat...Te simti in siguranta....Te umple bucuria doar de a fi.Si toate astea fara sa fii fizic in bratele cuiva.
Atasamentul de cineva sau ceva dispare,frica de a pierde aceasta stare...dispare.
Dispare tot ce-i material ptr ca nu mai ai nevoie de nimic.
Aceasta Iubire umple sufletul,umple si gandurile care altadata alergau spre gasirea unor mijloace de a aduce tocmai aceasta stare.
Aceasta Iubire iarta si pacatul falsei credinte ca nu poti fi iertat.
Nu te mai intrebi cine esti si de ce ai venit.Nu te mai intereseaza ptr ce greseli si daca ai fost intr-adevar aruncat din nou pe Pamant.
Pentru ca Iubirea exista Ieri si Azi si in mod sigur va fi si Maine. Ieri devine Azi si Azi devine Maine.
Si toate astea dispar a fi simple cuvinte puse laolalta...,aducand poate un zambet in coltul gurii al unora,...daca rugaciunea este sincera.
Sa fim copii atunci cand ne rugam si vom intelege trecutul...vom trai in prezent fara a ne chinui in ganduri "oare cum sa-mi duc misiunea la bun sfarsit,fara sa gresesc?"....si...da,vom citi viitorul in ochii celuilalt.
O Iubire venita dintr-o rugaciune sincera, are puterea de a trece peste Timp, Spatiu,Material...
Are puterea de a vorbi "pe limba" oricui si de a se apropia de cineva fara a-l respinge din cauza emotiilor umane.
Are puterea de a raspunde intrebarilor,fara a judeca.... Scurt si simplu, fara a folosi cuvinte si expresii care necesita dictionar.
Taina intelegerii acestei Iubiri, nu se va gasi in cartile din vechile biblioteci
Editat Mie 13 dec 2006 17:07
sheeda a scris:...........................Sa fim copii atunci cand ne rugam si vom intelege trecutul...vom trai in prezent fara a ne chinui in ganduri "oare cum sa-mi duc misiunea la bun sfarsit,fara sa gresesc?"....si...da,vom citi viitorul in ochii celuilalt.
O Iubire venita dintr-o rugaciune sincera, are puterea de a trece peste Timp, Spatiu,Material...
Are puterea de a vorbi "pe limba" oricui si de a se apropia de cineva fara a-l respinge din cauza emotiilor umane.
Are puterea de a raspunde intrebarilor,fara a judeca.... Scurt si simplu, fara a folosi cuvinte si expresii care necesita dictionar.
Taina intelegerii acestei Iubiri, nu se va gasi in cartile din vechile biblioteci
thunami a scris:Foarte interesante conceptiile acestea privind "renuntarea" la "material" si la "sine", insa si foarte periculoase. Si crestinismul, si alte religii propovaduiesc astfel de teze, insa care e semnificatia lor reala? Renuntarea la material nu o vad ca pe o saracire organizata si ducerea traiului la limita inferioara a existentei materiale. Renuntarea la material nu e o actiune fizica, materiala propriu-zisa, ci - spun eu - o operatiune psiho-spirituala. Pot sa am averi mari si conturi grase, dar sa fiu desavarsit pe drumul renuntarii la material. Si pot sa arunc tot la saraci si sa umblu descult si sa dorm sub cerul liber dar sa nu evoluez deloc. De ce? Pentru ca bogatia mea materiala nu ma atinge si nu ma controleaza, eliberandu-mi spiritul de sub puterea ei. Am capacitatea de a inmulti averi materiale si bineinteles, desavarsit fiind, stiu sa le daruiesc fara a le risipi. Deci iata ca pot renunta la material fara sa o fac fizic. Psihic si spiritual omul trebuie sa se simta liber, nesupus derintei materiale de orice fel. Exceptam aici necesitatile vitale.Renuntarea la sine este si mai complicata. Cum pot sa renunt la mine, se intreaba unii!? Doar sunt dintr-o singura bucata! Ce tai? Ce arunc? Bineinteles ca este tot o problema psiho-spirituala. E vorba de instincte, de sistemul automat inferior vital! E vorba tot de o eliberare, eliberare de constrangerile vietii materiale. R
de ce sa-mi para rau?........ca am ales ca prioritate planul spiritual?..............ca l-am ales pe dumnezeu......... cu siguranta El imi va da tot ce am nevoie.
:P