Draga, Ioanide!
Sa-ti explic eu tie ceva!
Desi stiu ca nu am cum sa-ti inchid gura.
Vei da tu o replica usturatoare.Te pricepi de minune la asta.
In lume exista doar 2 lucruri: binele si raul, lumina si intunericul.Cele doua extreme.
Inainte am facut greseala de a ma baga unde nu-mi fierbe oala. Adica in intuneric.Intelege ce vrei tu prin asta.Intelege tot.
Ceea mai mare greseala a fost ca pe deasupra, le-am tratat si cu superficialitate.Ori asta mi-a fost norocul!(azi stiu)
Am vazut ambele extreme.
Am ajuns sa-L reneg pe D-zeu.M-am considerat ateu.
Am urat...am blestemat...tot ce misca!
In acelasi timp am tot cautat ceva.
La inceput am cautat sa contrazic tot ceea ce m-a invatat biserica.
Apoi am ras in biserica.Am ras de prostia lor.De credinta lor.Mi-am batut joc de toti care m-au contrazis.Si pe deasupra am incercat sa-i conving cu tot ce se poate ca eu am dreptate.Poate am si reusit intr-un fel.
M-am apropiat de tot ce insemna meditatie,yoga.Imi placea simplitatea ce-mi oferea.Si libertatea.
Credeam eu ca e libertate!
Si ma simteam super bine.
Dar de fapt sufeream enorm!
Si cu toate astea renegam mai mult existenta lui D-zeu.
Deja eram ca un zombi.Simteam ca am un val pe ochi si vad doar ceea ce mi se lasa de vazut.
Nu mai dormeam noaptea.Ceva nu ma lasa.
13 ani de SUFERINTA!
Doar esecuri pe toate planurile.Vedeam lucruri care de fapt existau doar in conceptia mea.
Si aveam un mentor care ma incuraja.Chiar daca eu sufeream.Legile karmei.Ehe!
O conceptie, o credinta care nu accepta nimic altceva,care nu stie sa raspunda la intrebarea ce inseamna iubire,care nu iarta, care te ataca, care nu accepta pe cel de langa,care se mandreste, care presupune......nu poate fi din Lumina!
In primul si in primul rand ,Ioanide, stiu cine sunt,stiu de unde am venit.Din mocirla!
In al doilea rand NU MAI MINT!
Celui care cade ii este de o mie de ori mai greu sa se ridice.Ptr ca trebuie sa-si calce mandria, trebuie sa recunoasca ca a gresit.Apoi se trezeste pe un drum necunoscut ,singur,(caci nu mai are "prieteni" avand in vedere ca i-a respins pe toti)si nu stie incotro s-o apuce.
Si atunci apare Lumina!
Atunci cade valul de pe ochi!
Nu stiu sa dau citate,nu stiu foarte multe lucruri..., avand in vedere ca mi-am irosit 13 ani din viata cu ceva care pana la urma s-a intors impotriva mea.
Nu ma bag in seama! Nu am cu ce!
Scriu doar adevarul.Ceea ce mi s-a intamplat.Ce simt!
Acum doar ma bucur de iubire.......si incerc sa fac fata rautatilor,atacurilor care vin tot din mine.Dar prin iubire!
Cand vor simti oamenii ca vorbesti din iubire si te apropii cu iubire(aia neconditionata, ca sa nu-ti mai dau loc de interpretari),atunci poate nu vom mai umple paginile astea cu teorii si nu vom mai incerca sa demonstram cine-i mai tare!
Fara sa simti ca vreau sa te atac,incearca sa faci un test!
Si trage singur concluziile!
Apropie-te de un copil si vorbeste-i!
