Fluturel a scris:Inca din antichitate s-a crezut ca mintea este opusa inimii. Cred ca am mai spus-o ca egiptenii la mumificari scoteau prima data creierul ca fiind locul generator de lucruri rele.Probabil ar trebui sa invatam sa lasam gandirea cu mintea si sa urmarim sa facem totul din INIMA.
Este primul pas cum am mai zis.
Cea mai fregventa greseala a interpretarii trecutului antic, o constituie credinta ca mentalitatea (starea spiritului) si sensul lucrurilor din ziua de azi este aceeasi cu cea din trecutul indepartat. Omul din ziua de azi are o cu totul alta constienta decat cea a omului din acel trecut , iar sensul (insemnatatea)actiunilor este manifestarea altor motivatii, dictate de o alta stare a spiritului si desi unele lucruri par logice interpretate prin prisma unei anumite idei (rupta din sensul lucrurilor la ora actuala)..lucrurile nu sunt ceea ce par a fi...Sensul vietii era si va fi evolutia, dar metoda difera de la etapa la etapa, deci si sensul (nu ca directie, ci ca insemnatate) manifestarii este altul.
Inima si mintea sunt facute sa functioneze impreuna. Prin minte aduni cunoasterea si cu inima o spiritualizezi, acestea doua trebuie sa se echilibreze reciproc.
Mintea este un instrument, inima la fel, spiritul este cel care atinge si este atins prin ele si primul pas este dobandirea controlului asupra lor, educarea prin ele si a lor.
;)
cunoasterea este foarte buna si pentru minte atata timp cat esti in stare sa o primesti cum se cuvine, 
