Marea ureche a existentei aude tot ce spui!
De cite ori te gasesti inconjurat de o plasa uriasa de ceata, din care curg gindurile tale de suferinta, credinta ca o fiinta anume nu te iubeste, sentimentul ca esti parasit, ori acela ca toate iti merg de-andoaselea?
De cite ori ti-ai consumat noptile in insomnii rebele si zilele tale le-ai irosit in iritare, in ingrijorare, in deprimare, ori in angoasa profunda, fara sa stii ca fiinta sau starea de lucruri la care te gindesti "are urechile" chiar linga respiratia ta? Oricit de marete ar fi distantele care ne despart, la cel mai profund nivel al fiintei noastre sintem in acelasi punct, in aceeasi misterioasa si maiestuoasa respiratie. Urechea lui :think: Dumnezeu pare ca sade lipita de orice adiere de vint la care ne gindim, asa incit vintul insusi poate auzi gindul nostru despre el, cum noi putem auzi gindul vintului despre noi! Dialogul interior ar putea fi o forma de conversatie la fel de reala, de palpabila si de clara cum este cuvintul pe care il scriem, or mingiierea pe care o daruim unei fiinte dragi.Cind ne credem singuri si ne permitem sa graim in noi insine verzi si uscate, "marea ureche" a existentei aude si transmite "verzile si uscatele" noastre in eter, dar niciodata la intimplare... Pare ca locul pe care il evoci cu mintea, ori cu sentimentul tau apare acolo unde esti, acolo unde il gindesti... Fiinta la care te gindesti se si infiinteaza in tine, de indata ce te-ai gindit la ea... Te-ai intrebat, oare, ce conversatie ai cu fiinta iubita, cu dusmanul tau, cu situatia care te framinta? Ce-i spui tu omului pe care il iubesti atunci cind - in pustietatea noptilor nedormite, or in fierbinteala zilelor - te gindesti: "Nu ma iubeste, mai bine ar fi sa gasesc ceva mai bun de facut... Acest om imi face rau intentionat"! Si cit de multe spune mintea stresata. In sinceritatea ei absoluta, fiinta ta transmite celuilalt toate acestea ca pe niste cereri, care se vor supune aprobarii... Iar acela, omul iubit, ori dusmanul, oricine se afla in mintea ta se poate trezi impulsionat frenetic sa te paraseasca, ori daca esti gelos sa-si caute o iubire potrivita... Iar dusmanul ar putea simti o dorinta fierbinte de a te agresa cu virf si indesat! Si apoi tu vei spune:"El e vinovat"... "Eu sufar"... Si este adevarat. Tu suferi. Dar mai ai si alta optiune. Sa-ti amintesti ca nimic, absolut nimic nu ramine ascuns, cum a spus si Iisus. Marea ureche divina, plina de iubire si compasiune, asculta tot ce spui in ascuns. Tu ce spui cu vorba, ori cu mintea, tu ceri. Si, pentru ca vorbesti atit de mult despre supararile tale, despre cit de neiubit esti, despre esecuri si suferinta, se poate sa primesti toate acestea... Daca stii ca poti primi ce gindesti, atunci ai putea sa elevezi discursul tau interior... Vorbeste frumos cind esti singur si, cind te auzi vorbind urit, ori plin de frica, deprimat sau impovarat de vreo problema, aminteste-ti ca s-ar putea sa auzi... pe cineva care-si plinge de mila... Un altul nefericit... Incurajeaza-l - chiar daca ti se pare ca vorbesti singur! Cu totii vorbim singuri mai mult decit o facem cu altii... Vorbeste singur cit vrei, dar spune tot ce-i mai minunat. Tot ce-ti place mai mult... Tot ce ai vrea sa fie, tot ce te-ar ajuta sa te simti dintr-o data imparat in lumea ta interioara. Cu timpul ai putea constata ca... se aude pina-n mintea cui nu te astepti! Ca frumusetea cuvintelor tale launtrice devine iubire, succes, bucurie sau fericire in viata ta de zi cu zi... :(
