Fluturel a scris:Salut [microcosmos8]
M-am tot gandit ce sa scriu aici ... si am realizat ca este foarte greu de exprimat in cuvinte ceea ce ceri tu. Limbajul nostru este foarte limitat in a exprima trairi si stari de spirit.
Si oricum am incerca sa dovedim prezenta lui Dumnezeu in viata noastra de zi cu zi ajungem sa ne raportam cu experiente fizice traite, care diminueaza cu mult factorul divin, si trairea noastra. Si prin asta ajungem sa nu exprimam cu nimic, iar interlocutorul sa zica : " a.... banal", "nu e nimic divin, e ceva normal"
Deci .. tot ceea ce e normal si ne inconjoara reprezinta prezenta lui Dumnezeu.
Oricum este frumos ceea ce incerci sa faci sa realizam cat de mult mai avem de evoluat si sa nu ne rezumam doar la a ne trezi dimineata, a merge la serviciu si sa venim acasa sa ne culcam pentru a fi apti de munca pentru a doua zi.
Pace si Lumina !
Bine ai venit Fluturel! 
Inteleg ce spui tu, dar sa sti ca cei care stiu cate ceva, nu pot spune niciodata asa ceva (nimic nu e banal);plus ca un om intelept nu desconsidera pe nimeni si cu atat mai mult trairile cuiva.
Shadow and Light a scris:Mi-ar face placere sa vad cateva din ideile care ti-au captat atentia de-a lungul timpului (asa pe scurt), chiar si din Rudolf Steiner, de care ai pomenit (si eu am citit mult din scrierile lui)...si poate ne impartasesti si tu cate ceva din apropierea ta de Divin...astept cu interes
Eu am simtit de mic Prezenta, era ca un sentiment care ma incalzea, cateodata il simteam mai clar, alte ori mai putin, am avut si momente de ratacire, uitand sa simt datorita unei prea mari implicari in situatiile ivite in viata mea. Inainte sa ma apuc serios decitit, am cautat raspunsuri prin propria mea gandire, meditam adesea asupra sensului vietii si incercam sa percep omul obiectiv, ajutat si de experientele traite, care au fost solicitante si foarte diverse.In multe carti am gasit un sprijin si un exemplu si tot din ele m-am inspirat in formarea unui cod de disciplina spirituala pe care sa-l urmez.
Acest cod este alcatuit din tehnici care armonizeaza, incetul cu incetul, mintea si induce o perceptie mai subtila.
Venind in contact cu el (codul), mi-a placut si mi-am pus increderea in el, urmandul din aproape in aproape (caci stapanirea lui cere timp, rabdare si perfectionare)
Curand am devenit mai stapan pe mine, mai curat (din punct de vedere spiritual, cu o minte mai limpede si o inima mai buna si o vointa mai dreapta), mai liber sa-mi urmez drumul spre ascensiune.
Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca o data gasita calea pe care vrem s-o urmam, ea trebuie practicata, reflectand in fiecare gand, simtire si actiune dorinta noastra de desavarsire.
Omul trebuie sa ajunga la performanta de a-si recunoaste imperfectiunile, sa se poata vedea obiectiv pe sine, sa si le suporte, avand in acelas timp si perspectiva a ceea ce poate devenii.
Fiecare zi trebuie traita intens pentru ca intradevar sa te maturizezi un pic.
Cine nu are vointa puternica pentru a lucra asupra sa spre a se automodela continuu, acela ar trebui mai intai sa-si formeze o asemenea deprindere.
Trebuie mai intai sa ne autocunoastem, dar autocunoasterea ar ramane litera moarta, daca ea nu ar fi dublata de o vointa puternica, care sa contribuie la autoperfectionarea noastra.
In viata, dupa ce ai trecut un obstacol, apare in general un altul.
Acest proces continua pana cand experienta este completa si mintea poate infrunta orice situatie privind-o dintr-o perspectiva corecta.
Este foarte important pentru om sa simta ca tot ce il inconjoara in lumea sensibila , in aceasta existenta perceptibila cu simturile, nu este in cele din urma decat fizionomia exterioara a unei realitati invizibile, suprasensibile.
Totul, nu este decat un invelis, o fizionomie a fiintei.
In cursul evolutiei s-a instalat in om un egoism puternic. Egoismul trebuie sa fie eliminat din om , pentru a se reda umanitatii spiritualitatea.
Datorita Lui Hristos, Iubirea infinita a coborat pe Pamant pentru a alunga egoismul incetul cu incetul.
Exista o mare diferenta intre intelepciune, gand si forta vie care actioneaza.
Este o diferenta intre a sti ceea ce trebuie sa fie Eul (sau Sinele spiritual) si a lasa sa patrunda in sine forta vie care poate apoi radia din Eu asupra lumii ambiante, la fel cum ea a radiat de la Hristos.
EL s-a adus pe EL insusi pentru ca Eul omului sa aiba forta de a face sa radieze din sine substanta Iubirii.
EL insusi a turnat aceasta forta in oameni si ea va creste in ei tot mai mult.Aceasta forta este Credinta.
Are Credinta acela care il preia in el pe Hristos.
Iubirea curge din prea plinul Eului; binenteles, ea trebuie sa umple toate cuvintele si actiunile noastre.
si eu am gasit hrana pentru sufletul meu in carti si i-am simtit aproape pe autorii cartilor respective (mai ales ca in mediul meu nu prea gaseam persoane cu care sa ma identific)
