ingrozitor e tocmai faptul ca majoritatea(optimistic spus)parintilor nici macar nu se gandesc la consecintele comportamentului lor asupra copiilor..ingrozitor e faptul ca parintii considera copii niste obiecte de proprietatea lor..fara un minim de respect pt nevoile si dorintele lor reale!!educatia? abuz de putere!manipulatie emotionala!frica de abandon!santaj!

impresie1.286 mesajeMar 31 mar 2009 07:51#87

Cleric Preston a scris:
cei ca tine ar trebui sa aiba un sfarsit ca Hitler

ce frumos, un cleric imi doreste sfarsitul .. te-ai lamurit cum este cu contextul si, in plus, si cum este cu calugaria :blink: .. si ti-ai dat seama ca te-ai inselat si acum vrei sa imi dai o pălmuță :doh:

Nu, nu iei niciun tren personal, nu vezi nicio gara a vreunui sat romanesc ... pentru ca nu oamenii aia NU fac subiectul topicului meu .. ma abtin sa spun ceva despre cei de la tara. Oameni care sunt departe de informatii, tehnologie etc. Eu am ce am cu cei din mediul urban, pentru ca in ciuda accesului usor la aproape orice, pe zi ce trece sunt din ce in ce mai multi cretini, si uite de ce , a raspuns "desan" :

desan a scris:
ingrozitor e tocmai faptul ca majoritatea(optimistic spus)parintilor nici macar nu se gandesc la consecintele comportamentului lor asupra copiilor..ingrozitor e faptul ca parintii considera copii niste obiecte de proprietatea lor..fara un minim de respect pt nevoile si dorintele lor reale!!educatia? abuz de putere!manipulatie emotionala!frica de abandon!santaj!

da, astea sunt si cuvintele mele. Oamenii nu vor sa colaboreze, cel putin cei din Romania. Vor doar sa controleze si sa isi bata joc. Asta fac cei mai multi parinti si asa vor face si copii lor, chiar si cand parintii vor stii ca gresesc.

spune-mi si mie, Cleric Preston (ce id haios), eu care vin dintr-o familie cu inca 3 frati, mama pensionata de vreo 10 ani pe caz de boala si incepuse sa petreaca mai mult timp la tara, tata care era mai mult plecat de acasa cu serviciul, ramanand astfel, in mare parte singur, inca din liceu . Eu care am copilarit in cartier ocupat in mare parte de tigani, multi violenti(intreaba pe oricine de Razboieni din Pitesti), iar de la bloc doar cu 2 tipi m-am inteles bine, restul fiind niste spargatori de seminte in fata blocului . Cum am reusit sa NU fiu prins de indobitocire ? Cum se face ca in clasele 7 si 8 eram al 2-lea cel mai bun din clasa la analiza gramaticala, in clasa a 8a am fost al 4-lea cel mai bun la matematica pe generala, cand parintii mei aveau grija sa se certe si sa : vezi spusele lui desan . Am avut primul meu calculator abia in anul 3 de facultate cumparat din banii mei . Cum se face ca acum ocup un post de proiectare, bine meritat si bine platit, pentru care am luptat in fiecare vara din facultate, spargand peretii pe santiere ca sa fac trasee de teava de cablu .. Iti spun eu, am bun-simt cu carul, sunt constiincios, nu-mi este jena sa imi recunosc greselile, sunt capabil sa imi asum intreaga raspundere pentru ele si sunt un om responsabil fata de mine si mereu am adus buna-dispozitie celor din anturaj fara sa pretind ceva

d-asta nu mai pot cu toti tembelii din ziua de azi, pentru ca in loc sa ia atitudine in fata unor ciocoi, care-si bat joc de ei, de noi, prefera sa afle cine cu cine si-o trage, si ce a mai facut nu-stiu-ce-inutil .. Apoi citesc beletristica, psihologie, terapie, filozofie, porcarii, la varsta la care ar trebui sa citeasca codul muncii, civil, penal, constitutia Romaniei, si sa stie drepturile omului .. astea sunt mult mai importante decat cac..urile celea de visari . Uite, Diclona, cat de mult gresesc parintii. Cand parintii vor fi constienti de greselile lor va fi prea tarziu ca sa mai poata schimba in bine comportamentul odraslelor deja devenite copii ai ploii, pacat

eu invat sa fiu mereu mai competent, mai competitiv .. asa m-am educat mereu si asa imi intretin si tonusul .. asa mi-am ales mereu oamenii din antur

desan773 mesajeMar 31 mar 2009 09:02#88

mi-am pus si eu aceste intrebari...si in special marea intrebare:cum se face ca am reusit sa fiu un om cu propria opinie si parere si in special cum de am reusit din frageda pruncie sa stiu ca nu sunt vinovata cu nimic si ca "educatia" primita era agesivitate si brutalitate pura!!

la raspuns am ajuns tarziu si cu ajutorul psihologului...foarte simplu...pt ca m-am nascut cu o anume personalitate...

"norocul tau esti chiar tu!!" a fost concluzia ...

dar prea putin au acest "noroc"...comportamentul parintilor in general creaza personalitati stalcite,strivite,lipsiti de posibilitati sufletesti si emotivitate..plini de agresivitate bine ingropata sub zambete ipocrite si slugarnice..un pic de alcool si totul face explozie..

Abbie M.9.599 mesajeMar 31 mar 2009 10:49#89

desan a scris:
mi-am pus si eu aceste intrebari...si in special marea intrebare:cum se face ca am reusit sa fiu un om cu propria opinie si parere si in special cum de am reusit din frageda pruncie sa stiu ca nu sunt vinovata cu nimic si ca "educatia" primita era agesivitate si brutalitate pura!!
la raspuns am ajuns tarziu si cu ajutorul psihologului...foarte simplu...pt ca m-am nascut cu o anume personalitate...

"norocul tau esti chiar tu!!" a fost concluzia ...

dar prea putin au acest "noroc"...comportamentul parintilor in general creaza personalitati stalcite,strivite,lipsiti de posibilitati sufletesti si emotivitate..plini de agresivitate bine ingropata sub zambete ipocrite si slugarnice..un pic de alcool si totul face explozie..

Asa e. Nu neg ca relatia cu parintii se modifica atunci cand devii adult; incerci sa-i intelegi, in mare parte reusesti, sau cel putin sa intelegi cauzele comportamentului lor si sa nu le mai reprosezi nimic, deja relationand cu ei la un alt nivel. La urma urmei nimeni nu traieste vesnic si resentimentele sunt o pierdere de timp, iar oamenii se pot schimba cu trecerea anilor. Insa ceva inauntrul tau tot se revolta cand iti amintesti notiunea lor de educatie, fie si ca idee, daca treci peste experienta proprie. Pentru ca nu e ceva legat de generatia inaintata in varsta, e o boala a societatii, se perpetueaza.

Te revolta sa vezi pe strada un ditamai omul dand o palma dupa ceafa unui copil care abia-i trece de genunchi, pentru ca a scapat punga cu pufarine pe jos, sau daca se impiedica striga la el "ma tampitule, uita-te pe unde calci" samd. Atunci iti vine sa-l iei de guler pe bou si sa-i scoti dintii cu un pumn, pentru ca la randul tau stii cum e. Si chiar daca n-ai sti, asa ceva e inadmisibil. Si totusi e acceptat de societate, dovada zicale de genul "unde da mama creste". De ce sa spunem asta, ca sa justificam ce ni s-a intamplat si ce li se intampla altora zi de zi, in loc sa spunem raspicat ca e gresit, e o cruzime, e o mizerie.

Disciplina a scris:
d-asta nu mai pot cu toti tembelii din ziua de azi, pentru ca in loc sa ia atitudine in fata unor ciocoi, care-si bat joc de ei, de noi, prefera sa afle cine cu cine si-o trage, si ce a mai facut nu-stiu-ce-inutil .. Apoi citesc beletristica, psihologie, terapie, filozofie, porcarii, la varsta la care ar trebui sa citeasca codul muncii, civil, penal, constitutia Romaniei, si sa stie drepturile omului .. astea sunt mult mai importante decat cac..urile celea de visari . Uite, Diclona, cat de mult gresesc parintii. Cand parintii vor fi constienti de greselile lor va fi prea tarziu ca sa mai poata schimba in bine comportamentul odraslelor deja devenite copii ai ploii, pacat

Ce citeste fiecare e treaba lui, si cac..urile de visari la care te referi nu vad ce efecte negative sa aiba. E adevarat ca oamenii nu-si cunosc drepturile, dar uita-te si tu cat face legea in Romania, concret, pentru copii de pilda. Cine mai da doi bani pe lege in ziua de azi. Cu siguranta nu cei care au facut-o.

desan773 mesajeMar 31 mar 2009 11:08#90

nu e simplu deloc..purtam in noi cicatricile si zgarieturile provocate de parinti care sangereaza di dor in momente si perioade in care nu esti pregatit..se poate ierta dar nu se poate uita..cu varsta devine mai greu...prima trezire a dureri e cand devii tu insusi parinte..si-ti dai seama ca se poate altfel..fara efort,doar deschizand bratele..atunci intelegi ca de fapt nu e vorba de sacrificiu ci de simpla si primitiva iubire..

lipsurile emotive si sentimentale lasa o mare gaura in suflet,un vid dureros,un dor nelamurit..

un copil trece cu bine lipsuri materiale...dar e marcat pe viata de lipsa de dragoste..

← Înapoi la Copii