Si eu aveam 9 ani la revolutie. Eram la Cluj cand "a cazut Ceausescu". ce stiam eu despre "viata" inainte de revolutie:
Stiam ca din cand in cand bunicii mei si cu matusa mea se inchideau intr-o camera si ascultau ceva la radio, dar eu nu trebuia sa stiu asta si nici nu aveam voie sa spun la nimeni ca ei "asculta la radio". Stiam ca seara, daca dadeam drumul la tv in intervalul de 2 ore in care se transmitea ceva, si aparea Ceausescu pe ecran, bunicul imi spunea "Inchide-l, da-l in ma-sa pe gheata". Si duminica (sau sambata, nu mai stiu) matusa mea statea de paza sa vada cand incep cele 5 minute de desene animate, si cand incepeau, striga tare "DESENEEEE!!!" si ne repezeam toti sa vedem.
Verisorul meu primea din cand in cand pachete din strainatate (de la cineva fugit din tara) - adica o ciocolata si niste ursuleti din aia de jeleu. Luam ciocolata si o masuram cu rigla si apoi o taiam in mod egal, si ne bucuram foarte tare de ea, ca nu se stia cand mai primim!
Bananele stateau pe dulap, sa se coaca, si nu aveam decat de Craciun. Cateodata le mancam si verzi, ca doar era Craciunul!
Cea mai frumoasa amintire este atunci cand bunica ne-a facut mamaliga cu branza, si chiar inainte sa ne asezam la masa s-a luat curentul.Am mancat toti la lumina lumanarii, incercand sa nimerim gura cu furculita! A fost foarte romantic, mai vezi asta si prin filmele americane.
In clasa a doua m-au dus la Alba Iulia sa ma faca pionier, dar eu nu vroiam si am plans, dar bunica mi-a zis sa nu mai spun la nimeni ca nu vreau sa ma fac pionier.
Stiam ca ai mei asculta la radio si vorbesc despre Ceausescu, si mi-era tare frica sa nu afle cineva. Habar nu aveam ca mai exista alte tari pe planeta in afara de Romania ( care are si munti, si mare si e cea mai frumoasa si mai bogata tara din lume!) si nu-mi imaginam ca exista si altfel de inghetata in afara de aia cu gust de creta.
Cand a cazut Ceausescu, am intrebat-o pe verisoara mea " Acum putem sa mancam banane cand vrem noi?!"