Dark, iti dai seama ca si tu vei fi la randul tau judecat de proprii tai copii ca nu ai facut azi mai mult? 
GENERATIA DE SACRIFICIU
Început de BigDefender, Lun 3 iul 2006 · 39 răspunsuri · 17.067 vizualizări · închis
Scuza-ma, cand vorbeam de Proclamatia de la Timisoara nu ma refeream la revolutie sau la taburi sau la ordinul de bombardare a Timisoarei!
Iata un articol interesant pentru cei care vor sa afle un pic de istorie si poate sa intelega de ce e Romania unde e acum!
Proclamatia de la Timisoara si legea lustratiei (RUXANDRA CESEREANU)
In urma cu cincisprezece ani, la 11 martie 1990, a fost lansata public Proclamatia de la Timisoara, documentul civic si politic cel mai important din 1990, dupa epuizarea revolutiei din decembrie 1989 (eminenta cenusie a documentului a fost scriitorul George Serban si Societatea Timisoara). Intrucat revolutia fusese confiscata printr-o camuflata lovitura de stat care avusese loc in dupa-amiaza si seara de 22 decembrie 1989, Proclamatia de la Timisoara urmarea o intoarcere la originile revolutiei si mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrata de puternicii zilei (Frontul Salvarii Nationale si echipa condusa de Ion Iliescu) si rastalmacita in fel si chip (printre alte acuze absurde era aceea ca documentul solicita... autonomia Banatului), Proclamatia deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8, care propunea solutia lustratiei, pentru a fi concretizata o purificare etica (cu miza politica) la nivelul intregii Romanii. Textul Proclamatiei completa, la nivel oficial, pamfletul la adresa celor compromisi in timpul regimului comunist, intitulat Apel catre lichele, semnat de filosoful Gabriel Liiceanu, care fusese redactat si prezentat public imediat dupa revolutie.
Nu voi prezenta in detaliu cele 13 puncte ale Proclamatiei de la Timisoara, ci voi spune doar ca documentul viza o "desteptare a Romaniei" nu doar din punct de vedere politic, ci si economic si mai ales spiritual. Era apoi, nu in ultimul rand, un document impotriva "spalarii creierului" care izbutise in Romania. Nu a fost, de aceea, deloc de mirare (ci intru totul logic) ca Proclamatia de la Timisoara a devenit textul-program al manifestatiei-maraton din Piata Universitatii (22 aprilie-13 iunie 1990), al carei scop a fost tocmai crearea unei constiinte nationale in vederea unor alegeri nemanipulate, in care comunistii (cripto sau neo-comunistii, cum li se spunea) sa nu mai aiba castig de cauza. Nu in ultimul rand, Proclamatia de la Timisoara avea ca scop manifest reeuropenizarea Romaniei, efort de pionierat remarcabil, asa cum il privim astazi, la 15 ani de la consumarea istoriei, cand politicienii autohtoni poarta batalii de imagine tocmai pentru a demonstra ca fiecare dintre ei munceste din greu pentru integrarea europeana a tarii. Cum punctul 8 al Proclamatiei a fost marul discordiei intre puternicii zilei si protestatarii anticomunisti din Piata Universitatii, mi se pare firesc sa citez partea cea mai consistenta a acestui punct, dar si punctul 7, pe care il consider la fel de important (cititorul este rugat sa treaca cu vederea patetismul firesc al unui asemenea text incarcat emotional la momentul respectiv si, deci, cu riscurile inerente ale unor inexactitati - vezi ideea de genocid):
"7. Timisoara a pornit Revolutia impotriva intregului regim comunist si a intregii sale nomenclaturi si nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politica unui grup de disidenti anticeausisti din interiorul PCR-ului. Prezenta acestora in fruntea tarii face moartea eroilor de la Timisoara zadarnica. I-am fi acceptat poate in urma cu zece ani, daca la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi alaturat lui Constantin Parvulescu si ar fi rasturnat clanul dictatorial. Dar n-au facut-o, desi aveau si prilejul, si functii importante, care le acordau prerogative. Dimpotriva, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe disident. Lasitatea lor din 1979 ne-a costat inca zece ani de dictatura, cei mai grei din toata perioada, plus un genocid dureros.
8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)".
Se cuvine precizat ca nu doar punctele 7 si 8, ci intreaga Proclamatie alcatuiau un text foarte lucid din punct de vedere politic, cu scopul de a dejuca tocmai manipularea la ordinea zilei din perioada imediat urmatoare revolutiei din decembrie 1989. Proclamatia avea apoi un caracter pragmatic si limpede (propunea, de pilda, intre altele, un model dupa care sa se desfasoare privatizarea). Coerenta si promptitudinea documentului faceau din el un program concret pentru noua societate romaneasca. Proclamatia avea, in mod firesc si previzibil, si un caracter justitiar, dar doar in sens normativ; nu se miza in nici un caz pe "tapi ispasitori", ci doar pe un stalp simbolic al infamiei.
George Serban, dar si altii, introduc o nuanta esentiala in definitia Proclamatiei de la Timisoara si implicit a revolutiei din decembrie 1989 (atat cat a fost ea), vorbind despre o revolutie spirituala ulterioara (dependenta de revolutia din strada din decembrie 1989), care a inceput in primavara lui 1990, prin redactarea si raspandirea Proclamatiei, considerata a fi documentul (intarziat doar temporal) spiritual, moral si ideologic al revolutiei din decembrie 1989.
Ce ar mai fi de spus ar fi faptul ca variante ale punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara au fost aplicate, dupa caderea comunismului, in tari precum Cehia ori Polonia, dar nu in Romania. Pentru pasionatii de ucronii, Proclamatia este si astazi un document ispititor intr-un sens anume: ne putem intreba cum ar fi aratat o Romanie fara Ion Iliescu in rol de presedinte, o Romanie in care Ion Iliescu ar fi putut candida la presedintie sau la alta functie inalta in stat doar in 2000, daca ar fi fost adoptat punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara?
Imi cer scuze daca e prea lung! Lung, dar bun!
flori de camp a scris:Dark, iti dai seama ca si tu vei fi la randul tau judecat de proprii tai copii ca nu ai facut azi mai mult?
o sa am grija sa nu se ajunga pana acolo..intotdeauna trebuie sa inveti din greselile altora, niciodata din ale tale
puteau sa faca si 100 de proclamatii daca nu se aplica nici una tot degeaba...ca si legile multe sunt bune numai ca nu se aplica sau se face doar selectiv...de ce nu se intreaba nimeni de ce in occident comunisul nu a prins?
Generatie de sacrificiu inseamna generatia care din motive obiective si independente de ea nu si-a putut realiza idealurile tineretii.Si mai trist este ca ea este generatia post-razboi,care nici in zilele de astazi nu poate sa aiba o batranete fericita,pe care a meritat-o..........
Generatii de sacrificiu suntem din cauza unora care daca nu sunt in stare sa faca ceva sunt prea avizi de putere, si nu-si permit sa lasa pe altii care merita sa faca ce trebuie pentru tara lor.
Nu stiu unde stau ascunsi cei care ar merita sa conduca tara asa cum trebuie! Cu respect pentru mosii si stramosii nostrii, si pentru generatiile viitoare.
Dioneea a scris:Generatii de sacrificiu suntem din cauza unora care daca nu sunt in stare sa faca ceva sunt prea avizi de putere, si nu-si permit sa lasa pe altii care merita sa faca ce trebuie pentru tara lor.
Corect spus, dar nimeni nu se da laoparte, de dragul de a face ceva pentru altii.Generatia de sacrificiu, a fost este si va fi , cat timp populatia nu este suficient de activa din propie initiativa.Tarile care au creat sisteme democratice, au facuto nu pentru ca sa gasit un sfant care sa ia puterea si sa faca doar bine pentru tara lui. Aceste sisteme zis democrate s-au creat in fiecare tara dupa cat s-a impus societatea.
Nu stiu unde stau ascunsi cei care ar merita sa conduca tara asa cum trebuie! Cu respect pentru mosii si stramosii nostrii, si pentru generatiile viitoare.
Cei care ajunsi la putere, doresc sa faca ceva bun, dispar repede prin doua cai:
1) Sunt inlaturati prin santaj, vezi cazul lui Dimitrie Cantemir,Alexandru Ioan Cuza si altii.
2) S-au mai tragic, impuscati in ziua de craciun.
P.S. In vremea imperiului otoman, nu exista ONU care sa-ti impuna oprirea luptelor in zile sfinte la unii s-au la altii,dar nu stiu de la nimeni si nici din istorie, ca acestia sa fi pornit la razboaie in asemenea zile.
Oare ce religie a avut ala de la 'ucis' pe Ceausescu ?
karakale a scris:Oare ce religie a avut ala de la 'ucis' pe Ceausescu ?
pe vremea lui Ceasca nu era abrogata pedeapsa cu moartea? eu am auzit de cazuri cand unii din baragan au furat un porc ... si au fost pedepsiti cu moartea 
flori de camp a scris:pe vremea lui Ceasca nu era abrogata pedeapsa cu moartea? eu am auzit de cazuri cand unii din baragan au furat un porc ... si au fost pedepsiti cu moartea
Cei care l-au dat jos pe Ceausescu, l-au considerat dictator.Eu nu am auzit ca ei l-au executat, asa cum au auzit unii cu cei cu porcul prin Baragan, am vazut la TV ca tot muritorul de rand.Daca dai jos un dictator pentru ca executa oameni, printre altele, ce liberalist / democrat esti tu cel care-l executi ?
Deci e inutil sa motivam ca pedeapsa cu moartea nu era abrogata.
karakale a scris:Cei care l-au dat jos pe Ceausescu, l-au considerat dictator.Eu nu am auzit ca ei l-au executat, asa cum au auzit unii cu cei cu porcul prin Baragan, am vazut la TV ca tot muritorul de rand.Daca dai jos un dictator pentru ca executa oameni, printre altele, ce liberalist / democrat esti tu cel care-l executi ?Deci e inutil sa motivam ca pedeapsa cu moartea nu era abrogata.
Pentru unii din ''Generatia de Sacrificiu(postbelica)'',cea mai grea pedeapsa in ziua de astazi este ''pedeapsa cu viata''!
Pentru ca mentalitatea sa se schimbe si sa nu mai fie generatii de sacrificiu - apropo, eu sunt din anii "decreteilor" - trebuie sa dispara toti cei care inca mai trag ponoasele mentalitatii invechite. Deci trebuie sa mai moara vreo doua generatii. Abia copiii copiilor nostri (eu am 30 de ani ) o sa fie eliberati de prejudecatile cu care am crescut noi.
Editat Lun 17 iul 2006 18:16