Uneori...

invizibila rosie si atat

...astept... visez... IUBESC! :roll:

Rhini a scris:

:roll: luni ma duc sa mi dea cineva sfaturi de viata . am nevoie sa ma ridic

Cine-i?La ce se pricepe mai bine? Teorie sau practica?

Ne nastem in cuvinte ...iar odata nascuti ne chinuim sa le invatam, sa le rostim, mai apoi sa le mestesugim frumos ca in final sa le intelegem puterea si sa le folosim...

Nu stiu de ce uneori unele cuvinte ne duc pe culmi de fericire iar altele in adincuri reci... uneori vorbesc tare ca sa ma aud, sa-mi aud gindurile bramburite si prafuite si sa ma speriu atunci cind ele rasuna in eter ca si cum ar prinde o altfel de viata... uneori vreau pur si simplu sa le inabus, sa le ascund, sa le reduc la tacere pentru ca simt ca sunt goale, prea sarace ca sa redea ceva din ceea ce simt... uneori simt ca trebuie sa le impartasesc sa le comunic, sa ma fac inteleasa sa incetez in a mai ascult doar minata de dorinta de a ma trasmite celuilalt... uneori doar citesc cuvintele in ochii, sau in tacere cind stau linga tine si atunci ele sunt atit de asurzitoare... uneori plingem pentru ca nu putem spune ce simtim... si uneori e doar liniste... liniste crispata...

Cuvintele sunt atit de universale, ca si sentimentele... toate acele cintece, toate acele filme, toate acele carti ....nu asta ne arata??? Cu toate ca simtim personal si ca unele cuvinte rezoneaza in mintea noastra ca si cand noi le-am fi spus.... nu sunt cuvintele nostre nu noi le-am rostit mai intii.

Ce cuvinte poti sa spui unui suflet trist? Ce cuvinte poti sa spui atunci cind iti moare cineva? Ce cuvinte spui atunci cind iubesti pe cineva? Ce spui atunci cind nu vrei sa spui nimic?

Oare cum sunt cuvintele mele?

Rhini a scris:

Ne nastem in cuvinte ...iar odata nascuti ne chinuim sa le invatam, sa le rostim, mai apoi sa le mestesugim frumos ca in final sa le intelegem puterea si sa le folosim...

Nu stiu de ce uneori unele cuvinte ne duc pe culmi de fericire iar altele in adincuri reci... uneori vorbesc tare ca sa ma aud, sa-mi aud gindurile bramburite si prafuite si sa ma speriu atunci cind ele rasuna in eter ca si cum ar prinde o altfel de viata... uneori vreau pur si simplu sa le inabus, sa le ascund, sa le reduc la tacere pentru ca simt ca sunt goale, prea sarace ca sa redea ceva din ceea ce simt... uneori simt ca trebuie sa le impartasesc sa le comunic, sa ma fac inteleasa sa incetez in a mai ascult doar minata de dorinta de a ma trasmite celuilalt... uneori doar citesc cuvintele in ochii, sau in tacere cind stau linga tine si atunci ele sunt atit de asurzitoare... uneori plingem pentru ca nu putem spune ce simtim... si uneori e doar liniste... liniste crispata...

Cuvintele sunt atit de universale, ca si sentimentele... toate acele cintece, toate acele filme, toate acele carti ....nu asta ne arata??? Cu toate ca simtim personal si ca unele cuvinte rezoneaza in mintea noastra ca si cand noi le-am fi spus.... nu sunt cuvintele nostre nu noi le-am rostit mai intii.

Ce cuvinte poti sa spui unui suflet trist? Ce cuvinte poti sa spui atunci cind iti moare cineva? Ce cuvinte spui atunci cind iubesti pe cineva? Ce spui atunci cind nu vrei sa spui nimic?

Oare cum sunt cuvintele mele?

m-ai lasat fara cuvinte

da ... si eu am ramas fara ele

Seara.. seara tarzie de toamna tarzie...

Stam la o masa mica intr-un local anonim, ascuns. De ce ne ascundem? De noi, in primul rand. O cafea se raceste in fatza noastra in timp ce conversatia curge. Trecem de la un subiect la altul, gravitam in jurul aceluiasi etern subiect: noi. Fabulam caci nu ne permitem sa avem certitudini.

Ne unesc multe dar ne despart si mai multe.

Te privesc cum te joci in jurul meu, in cuvinte ce au rezonante adanci. In cuvinte ce vor sa spuna dar nu spun. Si ma gandesc daca nu fac si eu cel putin acelasi lucru cu tine.

Scrumul din tigara cade singur... inca o tigara arsa... Dar prin ea am mai castigat 5 minute din viata mea cu tine. Am furat. Am oprit timpul pret de o tigara arsa.

Si vorbim despre tot si orice. Mai putin despre noi. Noi nu exista.

Peste cateva minute ne plimbam prin parc. Noaptea e tacuta. Si deodata, tacuti suntem si noi. Pasi ce se pierd pe alei intunecate. Cuvinte ce nu se rostesc. Tacere.

Sa imi iau ramas bun de la tine? Nu pot sa imi iau ramas bun de la ceva ce nu este al meu.

Am mai inchis intr-o cutie inca o amintire ...

...cuvinte fara sens...sentimente fara vina...amintiri de mine...

de maine gata cu joaca

de ce?

doar o sansa am nevoie sa deschid portile iadului