Uneori...

oare exista prostie, sau nu exista nimic?

daca as putea...

doar uneori...

uneori ma privesc prin ochii tai...

ma ameteste...

..oare cum se poate dormi in mijlocul furtunii suferintelor sau a focului nedreptatii?

oare am incetat sa mai fim oameni sau nici macar nu am inceput?

oare ironia..ipocrizia..oportunismul..Ignoranta sunt mai dulci sufletului nostru?

..oare cum ar fi daca fiecare om normal si muncitor din lumea asta s-ar opri din goana asta haotica pt macar o zi sau o ora..pe intreg globul ..si si-ar acorda un moment de respirare libera..fara incrancenari ale inimii si ale mintii..?..

..oare cum ar fi daca intreg globul ar sarbatori deodata o zi a artei ..cu inima si gandul..?..

..oare cum ar fi daca fiecare nu s-ar mai limita doar la a supravietui si a se intretine cu tot felul de distractii si ar incerca sa se ridice la inaltimea de a fi om..?..

..oare cum ar fi daca am tine post de propriul nostru ego macar o data pe zi..?..

..probabil ca unele lucruri le vor afla doar cei ce nu iau viata ca pe un simplu joc sau intamplare si mai ales ca pe o competitie..

competitia e , zilnica , acerba...si cu capra vecinului

si eu ma'ntreb , ca un nerod ce sint : cum potca poate un general sa intre intr'o lupta cand nu stie decat ce haine poarta armata sa?...nu'i stie capacitatea , nu'i stie intentiile, nu'i stie punctele slabe si nici pe cele tari...pana si scopul e imprumutat

amu'...de canta un cucos pe'un gard...in loc sa ii trezeasca...le insufla dorinta de a canta si ei...poate o uluca mai sus...( mi'aduc aminte de prepeleacurile celea ale lui goma..., sau ce duba erau)

cu mine ar fi...caci eu tre' sa'mi inving nestiintele , neputintele , nefacutul , nespusul...

lumea nu mi'a fost data pentru stindarde falfaite...ci pentru baston de pipait...

obosit...spun ca omul nici valoarea jocului si'a intamplarii nu o mai cunoaste...nici pe cea a competitiei...nici macar pe el insusi...caci ar cadea in tina urland de s'ar vedea...

uneori ma intreb ce'ar face oamenii de s'ar cunoste pe ei insisi? cati ar reusi sapand prin cloaca aferenta fiecarui ego...sa ajunga pana la lumina ce'a fost data fiecaruia spre pastrare...si mi'i mila ...se inchid in cercuri vicioase...mai mult , mai bine, mai cu spor...

uneori bat in retragere...

sigur nu o sa-mi placa...