Uneori...

:P sa zicem ca s-au adunat prea multe..si nu ma refer la chestii gen viata sentimentala,sau alte prostii...ca nu grija asta o am eu....ci familia toti se lasa prostiti de altii...si asa pierd multe.

si un gand fugar care l-am avut: ce-ar fi daca as pleca si nu m-as intoarce :cry: e doar un gand...ce inca il mai am

inima sau mintea ?....care e calea ?

cat poate cuprinde mintea? si cat inima?

io stiu numa' ce'mi zice inima....limba mintii n'o cunosc inca...sau poate nu vreau s'o cunosc

arana a scris:

inima sau mintea ?....care e calea ?

sarazin79 a scris:

cat poate cuprinde mintea? si cat inima?

Dar spuneţi-mi şi mie, vă rog, cum ştii ce zice mintea şi ce zice inima? Sara a-ncercat ieri să-mi spună, dar chiar n-am

stiu.....chis iu!

obosesc

ustura ochii

se plimba literele

acolo este, ceea ce-i bine

aici printre

iar fiecare are viata pusa-n cuiul sau.

..nu bineee...nu bine deloc!

Cot şi litere se-adună cu

..azi asistand indirect la cateva situatii..m-am oprit (sau mai bine spus dadea navala) la cuvantul "critica" si m-au prins gandurile..

..clar fiecare individ are factorii proprii de influenta si inclinatii innascute, dar per total luand oamenii ca si colectiv, e indiscutabil faptul ca ajungem, trecem si poate chiar depasim aceleasi probleme (fiecare in felul sau) de viata, de caracter..pe scurt ne zbatem in aceeasi oala cu namol indiferent de nivelul fiecaruia..si in acest zbucium invatam mai ales unii de la altii sau unii prin altii..

..dar..

..astazi a fost o zi a criticii sa spunem si contemplam cu uimire (avand totodata norocul sa nu fiu subiectul criticii si posibilitatea de a fi un observator obiectiv )) ideea care reiesea tantosa din toate intamplarile ce se defilau in fata mea..

..si imi aminteam de toti profesorii (sau altii pusi in drepturi de cunoscatori)..ce excelau in materiile sau in crezurile lor..sau diversi parinti (cu care am avut onoarea) ce aveau tot felul de asteptari inalte de la odraslele lor sau alti semeni..

..si totodata cum toti aveau in comun aceasta idee a critii adanc si foarte subtil (si uneori de-a dreptul prea la vedere) infiltrata in minte precum si efectele care se vor rezultate din ea..

..uimitor ce usor se cade in aceasta capcana a criticii si nevoii de ea..umbrind insasi scopul invatarii si anume cresterea..

..de unde atata patima pt a critica? de unde atata incredere ca este un drept al oricui? de unde atata confuzie de termeni? de unde crezul ca aduce cresterea? bombaneam si io ca nerodu..

..critica este un fenomen nenatural..nascut din mania si nevoia de a-i analiza pe altii in ipostaze si circumstante saracacioase..imi raspund ca nebunu..

..insasi critica ia viata (ca si entitate sau forta sa spunem) si suprima omul in momentul practicii..

..desi avand ca scuza ideea de baza ca ajuta..critica este exact asa cum se simte..rautacioasa si subiectiva..

..binenteles cine a zis-o stia ce stia "scopul nu scuza mijloacele"..

..e drept ca oamenii au nevoie de acel imbold care ii ajuta sa urce..dar e o iluzie optica crezul ca acel imbold e critica..

..cineva..cumva.. i-a pacalit pe toti binevoitorii ce practica critica..ca aceasta este calea spre implinirea scopului..

..eu personal o consider o miopie datorata distantei sau instrainarii dintre oameni..

..critica e o cruzime..o intoleranta a celor ce au aflat mai putin despre ei insisi sau despre viata..

..o cruzime care si-o permite oricine crede ca are dreptul..

..observ acest fenomen zilnic si desi inteleg..am aceeasi senzatie ca si la ideea de a te obisnui cu raul sau bizara lupta a religiilor sau religiosilor care se bat in crezuri si dumnezei..

..consider ca incurajarea si totodata stimularea si sustinerea (creativa si responsabila) unui om este cea mai demna si eficienta metoda de a ajuta in depasirea unor obstacole indiferent de natura lor..

..oare nu suntem destul de amarati si neputinciosi in toata alergatura asta de traire a vietii..de chiar trebuie sa ne mai taiem craca si cu intentii bune?

pe scurt gandul meu fugar ar fi:

..in graba ajutorului dat si premeditarea roadelor asteptate..se poate pierde sau umbri insasi umanitatea gestului sau intentiei de a da ..daca mijloacele sunt pervertite..

..si chiar si efectul fiind unul superficial..