Uneori...

uneori...gandul se frange...in doua, in noua...oglinda sparta de piatra ce a strapuns luciul...si a ridicat valurile...

eu cu niste ganduri...

o sa-mi fie dor de birouri si de locul unde mi-am petrecut ceva timp...

imi pierd rabdarea...as vrea acoperisul cand de abia am trecut de temelie...stiu ca nu se poate, stiu ca e de rau...dar chiar vreau...o cortina acum...inchidem reprezentatia...va rugam sa treceti pe la casa sa va returnam pretul integral al biletului...si ...

uneori trecutul imi cotropeste prezentul

de'i gandul galop navalnic...ma voi duce cu el...stie mai bine decat mine drumul

doar eu singura prin univers de sunt fericita nu am cui spune de sunt trista nu intelege nimeni

..oare de cine spunea ..

pustiu

am nevoie sa ma hranesc cu ceva ... dar cu ce?