magica feerie a jocului initiat, arunca umbre luminoase asupra constiintei neexploatate.
Uneori...
Început de DA'na, Lun 3 iul 2006 · 10.778 răspunsuri · 395.896 vizualizări
...bataile inimii mele si emotiile inchise cu mine intr-un glob de sticla ai carui pereti mi-au comprimat gandurile...
crampeie de vise...un genunchi in pamant...le-as impleti sa-mi fac toiag...
"Samburele...e cel scapat vederii in edenul perfect...cat de nevinovat in maretia grandorii puterilor conferite de divin....el naste zamislind etern copacul...el perpetueaza etern viul si tot el il cade...murind mortii nemuritul...atat de viu totusi mereu cand Adam nesabuitul si-a inghitit partea de mar, stia el nefericitul ca va muri ramanand viu de fapt? sufletul....radacina umanului in trupesc se perinda lectiilor care consacra tocmai marea trezire. "
cum ne binacuvantam unul pe altul...scaldand ochi in ochi marea constiintei..ne scufundam..experimentam pentru un moment vantul ce sustine aripa celuilalt..
Editat Joi 13 mar 2008 16:37
maaaaaaaaaaaaaaaare ti-e gradina, Doamne !
...acelaşi frig...
... este o liniste nefireasca , uimitoare dupa atata zbucium ...
M-am plictisit - vreau acasa
n-as vrea sa fie fugar... :P