Uneori uit ca si oamenii au limite si-cerc zadarnic sa gasesc lumina acolo unde nu se afla decat intuneric ... Cer oamenilor sa fie aidoma mie pentru ca este singura atitudine pe care o inteleg ... dar suntem total diferiti si inca mai cer ... De ce ? Poate din ignoranta data de durere si dorinta ...
Uneori...
Început de DA'na, Lun 3 iul 2006 · 10.778 răspunsuri · 395.896 vizualizări
mie somn 
*Berbecut* a scris:Uneori uit ca si oamenii au limite si-cerc zadarnic sa gasesc lumina acolo unde nu se afla decat intuneric ... Cer oamenilor sa fie aidoma mie pentru ca este singura atitudine pe care o inteleg ... dar suntem total diferiti si inca mai cer ... De ce ? Poate din ignoranta data de durere si dorinta ...
nu , fiindca atunci cand ne oprim sa cerem e ca o sinucidere...
ce iti ceri tie?...caci oamenii iti vor da ceea ce cred ei ca ai nevoie din perspectiva lor...tu esti singura care are si intrebarea si raspunsul privite din acelasi colt de lume...
...adun cioburi ...nu va fi ca noua ,dar sper sa straluceasca
cateva zile...
sarazin79 a scris:nu , fiindca atunci cand ne oprim sa cerem e ca o sinucidere...ce iti ceri tie?...caci oamenii iti vor da ceea ce cred ei ca ai nevoie din perspectiva lor...tu esti singura care are si intrebarea si raspunsul privite din acelasi colt de lume...
Nu mai cer , nu mai vreau , nu-mi mai trebuie nimic ... Cateodata este bine sa stii cand sa te opresti ...
*Berbecut* a scris:Nu mai cer , nu mai vreau , nu-mi mai trebuie nimic ... Cateodata este bine sa stii cand sa te opresti ...
chiar crezi asta?...ce s-ar fi intamplat daca Isus s-ar fi oprit ...si El chiar stia ce va urma...trage aer in piept...si nu cere mai mult decat poti duce...amarnica e truda sapatorului in august...dar merge mai departe cu soarele in cap si-si face treaba lui...fiindca stie de veacuri ca de ploaie , soare , vijelii, lacuste...e altul responsabil
viata e simpla, doar noi o complicam cand ne punem poveri in spate care nu-s ale noastre...ca sa justificam de ce am oprit sapa aia...te doare spatele sufletului, iti sangereaza palmele din ganduri...du-te mai departe...va veni toamna si vei urla de bucuria recoltei castigate...si iarna in care te vei odihni in povesti...dar lupta , nu renunta , nu acum...esti atat de aproape...
...ascult dansul nostru,privesc luminile,simt pasi,dar nu e nimeni.. astept...
sarazin79 a scris:chiar crezi asta?...ce s-ar fi intamplat daca Isus s-ar fi oprit ...si El chiar stia ce va urma...trage aer in piept...si nu cere mai mult decat poti duce...amarnica e truda sapatorului in august...dar merge mai departe cu soarele in cap si-si face treaba lui...fiindca stie de veacuri ca de ploaie , soare , vijelii, lacuste...e altul responsabilviata e simpla, doar noi o complicam cand ne punem poveri in spate care nu-s ale noastre...ca sa justificam de ce am oprit sapa aia...te doare spatele sufletului, iti sangereaza palmele din ganduri...du-te mai departe...va veni toamna si vei urla de bucuria recoltei castigate...si iarna in care te vei odihni in povesti...dar lupta , nu renunta , nu acum...esti atat de aproape...
Sunt mai departe decat am fost vreodata si toata acea recolta promisa de atata timp s-a dus , daca a fost vreodata ... Nici truda nu mai este , decat desert , caci poate numai ochii mai picura ... in rest ... speranta ? Cand ma cunosc atat de bine ... a disparut si ea ... Vreau doar odihna , atat , in rest minuni sunt doar a Dumnezeului menire ...
*Berbecut* a scris:Sunt mai departe decat am fost vreodata si toata acea recolta promisa de atata timp s-a dus , daca a fost vreodata ... Nici truda nu mai este , decat desert , caci poate numai ochii mai picura ... in rest ... speranta ? Cand ma cunosc atat de bine ... a disparut si ea ... Vreau doar odihna , atat , in rest minuni sunt doar a Dumnezeului menire ...
nu, cea de care vorbesc eu nu se va duce niciodata si tu o stii la fel de bine ca si mine...doar ca ai luptat pentru o himera...si acum trebuie sa-ti intorci ochii spre viata...si sa stii ca dincolo de ziduri si mocirle...mereu va sta deasupra un cer infint...ai dreptul la odihna , atat timp cat n-o confunzi cu renuntarea si te scufunzi in ea...dar odihna inseamna sa citesti o carte(gandurile altora ne scutesc de ale noastre) , sa joci fotbal cu copiii, sa iesi in weekendul viitor si sa culegi primii toporasi...ca tot esti atat de aproape de ce mi-e mie dor...