Vai!!.. Movule, m-ai uimit! Sensibil!
Mi-am adus aminte ceva. Am resimtit dorinta aceea arzatoare, cand eram foarte-foarte tanara, de a-i ajuta pe oameni. Efectiv sufeream, ma zvarcoleam cand vedeam durere. SI nu stiu cum dar numai asta vedeam, numai spre asta se indrepta atentia mea. Si ma chinuiam ingrozitor pentru ca nu puteam sa fac mai nimic - nici sa alung boala, nici anii, nici tristetea, nici ura. Fizic ma durea ceea ce vedeam. Eram la liceu si obisnuiam sa ma rog in gand - da-mi doamne mie suferinta omului asta pentru ca eu sunt tanara si pot sa o vindec... ce aroganta! Dar si ce iubire prometeica!
Din fericire viata m-a invatat sa respect mai mult durerea, sa nu ma mai lupt cu ea ca si cand ar fi un demon. Poti sa faci totul s-o indepartezi fara a porni un razboi cu ea... pur si simplu pentru ca ai dreptul ca fiinta umana, la fericire - pt asta lupti, nu pt a alunga ceva. E o mare diferenta care face toti banii..
Mi-am adus aminte de mine ascultandu-l pe Chilian...