Uneori...

........o pat dragut..sosesc spre tine..sper sa fi caldut..

... ma simt ca un infractor...

... e joia din'naintea Craciunului ... si eu tot nu ... stiu de mine ... vreau ceva ... si nu stiu ce ...

printre umbre cautam lumina..in praf cautam apa vietii..prin suferinta chemam fericirea..prin lacrimi chemam zambete..prin zbucium cautam liniste..prin tot chemam iubirea...

...multumesc lui D-zeu ...ca am scapat cu viata ..acum 17 ani..pe vremea asta .la Universitate ..

...Dumnezeu sa ai odihneasca in pace ..pe cei care s-au jerrfit in acea seara ..

Sunt atat de aiurita....

respir usurata...nu mai am griji...stiu ce am de facut..inteleg...

nu mi-a trecut............

maine plec ... m'am hotarat ... dar nu ma mai duc cu sabia scoasa ... o las acasa ... pentru ca vine Craciunul si trebuie sa fim mai buni si mai bogati sufleteste ...

Cand aud sau citesc despre unii care supara pe altii mereu ma simt cu musca pe caciula pentru ca admonestarea este fara adresa, globala si ma simt inghitita oricat ar zice cineva ca daca te stii nevinovat n-ai nici o treaba.... Si in general cred ca simpatizeze sau empatizez cu cei criticati chiar si atunci cand critica e facuta pe drept - mi se pare deja o lovitura sa fi posesorul unui narav (mai ales daca nu il constientizezi la timp si porfund) iar besteleala ar trebui sa fie alinatoare si vindecatoare pentru ca sentimentul vinei de a fi ranit pe cineva poate fi atat de puternic incat te facis a iti negi efectiv naravul - cum, tu nu ai facut asta, tu esti o finta buna, acela care te critica s einseala, n-a inteles bine.

De aceea spun ca ma simt cu musca pe caciula si solidar cu gresitorul pentru ca el e in situatia delicata de a a relaiza ca a fost in eroare.

Asa ca atunci cand fac observatii voi incerca sa punctez naravul si nu persoanele, sa delimitez o categorie, da rin geenral accentul sa-l pun pe gest, fara sa asociez gestul cu persoana, care persoana este un complex de gesturi, din care cu siguranta cele mai multe ok.