Uneori...

ma gandeam ce mai fac pinguinii lu' Tudor. Ce vremuri...stateam in ploaie cu Sile pana se cracana de ziua, rezemati de un stalp sub un balcon sa nu ne ploua, si vorbeam...si tot vorbeam de ale noastre nebunii de pe creer. Frumos cand am ajuns la spital toti 4 cu Dan in coma, si cand s-a trezit dupa cateva injectabile de cafeina, am luat-o de la capat cu berile in spital pana am luat-o ceilalti pe urmele lui...e...ce vremuri...acum nu ne mai permite timpul si nici statutul moral de oameni cu cap. Cat as vrea acum sa vorbesc cu ei, sa plangem iar toti ca prostii pentru iubita unuia dintre noi, sau sa stam nopti in sir la dezbateri pe teme diferite, sa spuna unu' : 'hai acolo!' si sa ajungem peste 3-4 zile acasa dupa aventuri in necunoscut prin tara, sa impingem iar de masini sau sa facem autostopul, sa mergem pe role zeci de chilometri sau sa colindam tot orasul perpedes la 5 simineata cand se inchideau cluburile si discotecile. Prin camine la chefuri, pe la scoala dusi cu forta de ceilalti care erau in stare mai buna....mda, sa fiu campion pe liceu la absente dar respectat de profesori...ce vremuri.

uneori gasesc momentul insotit de linistea netulburata...

uneori m'apuca o nostalgie de nedescris.

uneori intrevad acel ceva ce ma intregeste

inca mai sunt oameni capabili sa iubeasca

uneori....e ciudat...foarte ciudat.

uneori totul e continuu...

ieri nu am condus! :roll: dar azi nu cred ca scap... (daca ai copii ce trebuiesc scosi in parcuri... )

Pur si simplu mi s-a aratat: intentia creaza destinul...

Ce sta la baza intentiei (constiente sau nu) e alta poveste....

Intentia are o energie fabuloasa. Este ca si cand ti-ai muta fiinta pe o directie care materializeaza posibilitati de viata. Si frica e o inentie - dea evita ceva, focusandu-te pe cei vrei sa eviti si astfel materializand lucrul acela pt a-l putea evita... :roll:

Acamandur a scris:

...ce vremuri.

vremurile ca vremurile dar ce haiduci!... scuze ca m-am bagat fugar in gandurile tale...

... si iar durere ...