Ce se intampla cu un copil care este abandonat in padure, si care este descoperit si crescut de animale salbatice (lupi). Rudyard Kipling va scrie faimoasele Carti ale Junglei, bazate pe aceasta tema. Regizorul Francois Trufautt va turna un film interesant - Copilul salbatic.
Insa cazurile copiilor-lupi sunt reale. Ultimul este semnalat in 1984; copilul nu s-a putut adapta si n-a supravietuit. Insa problema mi se pare interesanta: cat de liberi suntem in gandire? Cat datoram societatii? Ateii ii acuza pe cei care au o religie ca gandesc "in turma". Dar oare ateii dovedesc un grad ridicat de originalitate? Nu cumva opiniile lor sunt cam aceleasi, le vehiculeaza si le imprumuta de la unul la altul?
Credeti ca un ateu e mai liber in gandire comparativ cu o persoana religioasa?

Si este, fie ca esti ateu, fie credincios. Intrebarea este: Cine poate intra in gandirea ta?