România
Roportal.ro

Moartea...

Început de ironic, Joi 29 iun 2006 · 1.031 răspunsuri · 108.830 vizualizări

malitzia433 mesaje#941
floare_albastra a scris:
O, da ! Noaptea ma duc prin univers dupa gagici. :flowers: Pentru mine nu exista plan astral, ci doar o lipsa de oxigenare adecvata a creierului. De multe ori visele sunt fara sens.

Pentru mine (dupa cum iti spuneam si in mesajul anterior) nefiinta e totuna cu somnul de noapte pentru ca si in nefiinta dormi numai ca acolo dormi pe vecie. De asta am dat ca citat "Vino somn ori vino moarte !", de M.Eminescu.

Visele fara sens sunt vise mecanice. Adica tu esti in astral, dar mergi pe strazi si razi, pangi de unul singur, pt ca tu traiesti in mintea ta (cum ar fi un nebun in 3D). E complicat de explicat , cel mai bine este sa traiesti asta.

"Vino somn ori vino moarte !" - El sarmanul se referea exact la ce spui tu, dar pe dos. Somnul este o moarte mai mica (deja ne invartim in jurul cozii aici :o: ) Deci daca nu mori in somn , cum crezi ca va fi dupa moartea fizica? La fel! Deci, moarte gen nefiinta, gol , nimic - nu exista.

Editat Mar 16 mar 2010 12:45

miracovdicov3.521 mesaje#942
malitzia a scris:
Deci daca nu mori in somn , cum crezi ca va fi dupa moartea fizica?

Pai cand dormim nu suntem morti de tot. Suntem doar adormiti temporar. Dar e asemanator cu somnul vesnic din nefiinta numai ca aici suntem semiconstienti. Dincolo nu mai constientizam nimic. Dormim pe vecie.

malitzia a scris:
Deci, moarte gen nefiinta, gol , nimic - nu exista.

Da... sigur ! :flowers:

Editat Mar 16 mar 2010 13:27

Egroegscu1.333 mesaje#944

Sursa tuturor miseriilor nu este moartea ci frica de moarte. [Epict

Editat Sâm 20 mar 2010 16:57

Oneros11 mesaje#945
Joanna a scris:
Moarte este cel mai mare mister al omenirii :roll:

De fapt, omenirea l-a facut sa fie cel mai mare mister :close:

Suntem materie care evolueaza spre descompunere inca de la nastere. Oricat de mult am incerca sa ne lungim viata, tot ne imbatranesc organismele si murim.

Ce-mi place cand multi care sunt convinsi ca vor ajunge in rai, spun totusi ca le este frica de moarte... De ce le-ar fi frica de ceva vesnic frumos ? Asta intra la paradoxuri.

Personal, nu-mi este frica de moarte, ci in ultima secunda de viata, as regreta ca sunt atatea pe care inca nu le-am facut, nu le-am trait si altele pentru care n-am avut satisfactia de a le vedea finalizate.

Egroegscu1.333 mesaje#946
Oneros a scris:
Suntem materie care evolueaza spre descompunere inca de la nastere. Oricat de mult am incerca sa ne lungim viata, tot ne imbatranesc organismele si murim.

Ai dreptate, materia cenusie evolueaza spre inteligenta ori involueaza din prostie

Daemonicus180 mesaje#948

Moartea? Eu o vad ca "parasuta de siguranta" cand viata devine insuportabila. De ce sa ne temem de moarte? Moartea e doar o usa prin care suntem nevoiti sa trecem pentru un nou inceput, aici pe Pamant, daca nu am evoluat spiritual indeajuns incat sa ramanem langa creator... Sincer, nu moartea ma sperie... ci viata... Sunt satul de viata incat incep sa contemplez din ce in ce mai mult ideea mortii.

malitzia433 mesaje#949

In timp ce discutam cu voi aici despre moarte, chiar mi-a murit un foarte bun prieten martea trecuta. Priveam cum toata lumea asocia sufletul cu corpul si toti aveau impresia ca omul este bagat in mormant, in intuneric. Nu mai spun ca si predica de la biserica tot acest lucru il sublinia.

Noi, cei care stiam ce se intampla cu sufletul, incercam sa ne rugam pentru el, sa se trezeasca in lumea astrala si sa realizeze ca a murit. Daca s-ar fi dedublat constient pe parcursul vietii, ar fi murit constient , asistand cum ingerii mortii ii taie cordonul de argint si ar fi putut asista chiar si la judecata sa. In timpul cat asteapta pentru un nou corp ar fi putut sa continue ce facea aici. Dar acum, merge prin astral, traind o halucinatie a mintii si crede ca inca este viu. Din acest motiv multi ii visam pe cei morti cum ne spun ca sunt vii. De fapt noi ne intalnim cu ei in astral, dar ei fiind adormiti, cred ca sunt inca vii. Ei nu stiu sa faca diferenta intre lumea fizica si astral.

Nu mai spun de egourile de atasament si egoism care se manifesta in noi cand cineva moare...Datorita acestor egouri plangem si urlam de durere. Egourile sunt cele care provoaca durerea. Daca am accepta si respecta ca moartea cuiva este vointa lui Dumnezeu si ca persoana nu merge in groapa, ci sufletul merge in planul astral pana se va reincarna, cu siguranta aceste manifestari aberante nu ar mai exista. Tot ce afirm eu aici este verificabil daca invatati sa va dedublati constient si mergeti sa va intalniti cu persoane decedate.

← Înapoi la Filozofie