Moartea...

Mirada-Dicovici a scris:

Cum sa nu regreti cand stii ca nu vei mai fi ?! Cum sa nu regreti cand te desparti de atatea miracole si lucruri frumoase ?! Cum sa nu regreti cand intr-o secunda decisiva pierzi tot ce-ai iubit mai mult in lumea aceasta ?! Cum sa nu regreti ?!

Ai dreptate sa intrebi "Cum sa nu regreti ?", insa se presupune ca sosirea mortii este granita dintre un sfarsit ( viata asa cum o stim, fizica, palpabila) si un nou inceput ( viata spiritului, doar a sufletului ), Toti avem indoieli, chiar daca nu recunoastem, in ce priveste aceasta continuitate, insa face bine psihologic macar, sa credem ca asa este.

Mirada-Dicovici a scris:

Tampit e sa te bucuri de moarte. Sunt constient de miracolul existential care este pana si-n cel mai mic fir de praf din univers si pe voi va bucura disparitia ?! Cel putin in cazul meu nu e nici vorba de frica de moarte, ci de un adanc regret. Cum sa nu regreti cand stii ca nu vei mai fi ?! Cum sa nu regreti cand te desparti de atatea miracole si lucruri frumoase ?! Cum sa nu regreti cand intr-o secunda decisiva pierzi tot ce-ai iubit mai mult in lumea aceasta ?! Cum sa nu regreti ?!

1. nu am zis ca ma bucur de moarte doar ca nu imi este frica de ea pt ca e singura certituine in viata si ma bucur ca avem in totata viata asta nesigura o certitudine...so...citeste cu atentie...sunt oameni care pot spune ca se pot bucura de moarte....de exemplu(mai exagerat dar asta ca sa evidentiez "bucuria") un soldat ranit ramas fara maini fara picioare, vaz sau auz.....ce mai poate el sa astepte de la viata cand este doar o bucata de carne ce ocupa spatiu....sau un bolnav caruia ii vine sfarsitul dupa o lunga perioada de durerzi groaznice si un chin aproape inimaginabil....eu zic ca acestia s-ar bucura de moarte....

2. eu sunt genul de om care nu regret nimic.....am facut si eu partea mea de greseli si o sa mai fac....dar aceste greseli m-au format....suntem suma actiunilor noastre......si eu unul sunt multumit de omul care sunt dar tiu ca e loc de mai bine....asa ca de ce sa regret....nu....prefer ca atunci cand gresesc sa imi asum greseala si sa incerc macar sa nu o repet pe viitor....e atat de simplu...parerea mea

Mirada-Dicovici a scris:

Exact ! Foarte bine ai spus ! Spune-le asta si puhoiului de "credinciosi". Cu ce te ajuta imaginatia cand te lovesti de realitatea din cimitir ?!

Tampit e sa te bucuri de moarte. Sunt constient de miracolul existential care este pana si-n cel mai mic fir de praf din univers si pe voi va bucura disparitia ?! Cel putin in cazul meu nu e nici vorba de frica de moarte, ci de un adanc regret. Cum sa nu regreti cand stii ca nu vei mai fi ?! Cum sa nu regreti cand te desparti de atatea miracole si lucruri frumoase ?! Cum sa nu regreti cand intr-o secunda decisiva pierzi tot ce-ai iubit mai mult in lumea aceasta ?! Cum sa nu regreti ?!

si in cazul asta ce sa faci ca sa nu mai regreti? nimic

resemneaza-te si traieste fiecare clipa......ce-ar fi sa fim nemuritori? si-ar da Atila mana cu Hitler

iar cand mori bucura-te ca nu ai trait degeaba si ca i-ai facut pe cei de langa tine fericiti

parerea mea

Orpheus62 a scris:

Ai dreptate sa intrebi "Cum sa nu regreti ?", insa se presupune ca sosirea mortii este granita dintre un sfarsit ( viata asa cum o stim, fizica, palpabila) si un nou inceput ( viata spiritului, doar a sufletului ), Toti avem indoieli, chiar daca nu recunoastem, in ce priveste aceasta continuitate, insa face bine psihologic macar, sa credem ca asa este.

Adica sa te minti frumos...

Artemis_Dida a scris:

si in cazul asta ce sa faci ca sa nu mai regreti? nimic

resemneaza-te si traieste fiecare clipa......ce-ar fi sa fim nemuritori? si-ar da Atila mana cu Hitler

iar cand mori bucura-te ca nu ai trait degeaba si ca i-ai facut pe cei de langa tine fericiti

parerea mea

Ar fi prea trist sa nu regreti. E ca si cum nu ai avea suflet...

De ce sa ma resemnez ?! Mi-as pierde demnitatea. Asa pot muri cu pumnul spre cer pentru un ideal.

Fericirea ca si iubirea ca si divinitatea pentru mine nu sunt decat visuri pieritoare din cauza vremelniciei lumii si a tot ce cuprinde aceasta. Daca am fi eterni altfel ar sta lucrurile... evolutia continua intr-un timp infinit ar duce la desavarsire.

Crezi ca mitologia n-ar putea convietui in armonie cu tehnologia ?! Bineinteles... si inca cum... :roll:

Mirada-Dicovici a scris:

Adica sa te minti frumos...

Poti spune si asa, in fond sa nu uitam ca: o minciuna care face bine este mult mai valoroasa decat un adevar care face rau.

Orpheus62 a scris:

o minciuna care face bine este mult mai valoroasa decat un adevar care face rau.

Acum inteleg de ce ne tot mint politicienii...ne vor binele. :D

Mirada-Dicovici a scris:

Exact ! Foarte bine ai spus ! Spune-le asta si puhoiului de "credinciosi". Cu ce te ajuta imaginatia cand te lovesti de realitatea din cimitir ?!

Tampit e sa te bucuri de moarte. Sunt constient de miracolul existential care este pana si-n cel mai mic fir de praf din univers si pe voi va bucura disparitia ?! Cel putin in cazul meu nu e nici vorba de frica de moarte, ci de un adanc regret. Cum sa nu regreti cand stii ca nu vei mai fi ?! Cum sa nu regreti cand te desparti de atatea miracole si lucruri frumoase ?! Cum sa nu regreti cand intr-o secunda decisiva pierzi tot ce-ai iubit mai mult in lumea aceasta ?! Cum sa nu regreti ?!

Atunci cind mergi ,mai regreti mersul tiris? Atunci cind citesti ,regreti vremea cind nu stiai sa citesti?Dupa ce te-ai casatorit mai vrei sa stai singur?

sorin5 a scris:

Atunci cind mergi ,mai regreti mersul tiris? Atunci cind citesti ,regreti vremea cind nu stiai sa citesti?Dupa ce te-ai casatorit mai vrei sa stai singur?

Si dupa ce ai invatat sa iubesti "a fi" ( asta daca iubesti ) tot mai vrei sa mori ?!

................................................................................

Dupa ce murim nu se intampla nimic. Nu ne ducem nicaieri dupa moarte... Iti pierzi constiinta si se stinge totul.

Mirada-Dicovici a scris:

Si dupa ce ai invatat sa iubesti "a fi" ( asta daca iubesti ) tot mai vrei sa mori ?!

................................................................................

Exista si aici ca peste tot,liberul arbitru,dar fiind vorba de un salt in necunoscut ,functioneaza ca si credinta-limitativ Adica te indeamna sa ramii in limitele a ceea ce cunosti sau percepi Oricum posibilitatea liberului arbitru este stricta iar trecerea se face in mod normal ,fara acordul nostru

sorin5 a scris:

Exista si aici ca peste tot,liberul arbitru,dar fiind vorba de un salt in necunoscut ,functioneaza ca si credinta-limitativ Adica te indeamna sa ramii in limitele a ceea ce cunosti sau percepi Oricum posibilitatea liberului arbitru este stricta iar trecerea se face in mod normal ,fara acordul nostru

Oameni buni, ma exasperati cu ala "necunoscut" de dupa moarte. De cand a aparut in mintile oamenilor ca si idee nu si-a facut aparitia decat sub forma de povesti biblice predicate in biserici pentru stana de oi. Faptul ca nu l-a vazut nimeni niciodata cat a fost viu de cand e omenirea ( cu exceptia drogatilor de orice fel ) nu credeti ca bate la ochi ?! Ar trebui sa intelegeti ca nu e nimic mai mult decat o idee si atat.

Si intradevar, exista o trecere... de la apartamentul de pe sol la cel din subsol unde nu mai ai nici cer deasupra ta ( ca tot ne mint astia ca ajungem in cer dupa ce murim ) si nici aer de respirat sub capacul de la cavou. Cat de meschin sa nu poti alege intre "a fi" si "a nu fi" !