ne dorim de buna seama sa fim fericiti, fiecare intelegand aceasta fericire in felul lui, in functie de valori, bla, bla-uri socio-religioase, de dorinte, de aspiratii, etc.
insa... nu de putine ori constatam ca si pentru amarata asta de fericire umana, de implinire sufleteasca trebuie sa platim un pret.... merita platit pretul, ne face oare acest lucru mai egoisti in raport cu ceilalti, cand prin ochii lor fericirea ta constiuite o "crima" ?

