Care este scopul casatoriei?

vesperala a scris:

doar că eşti

Casatoria? Cred ca e o alegere din nevoia de protejare. De a proteja iubirea, de exemplu. Intr-un fel de a o izola. Iubirea fertila, procreataore (nu doar de copii). Relatiile "vraiste" nu reclama casatoria - dar se pot simti protejate in deschiderea lor, daca ambii parteneri sunt structural deschisi iar cuplul reprezinta un organism foarte viu.

Copii au nevoie de un spatiu sigur. Nu atat material. Ei sunt mult mai adaptabili decat am crede. Un copil suporta mai usor saracia in iubire decat neiubirea in indestulare. Foamea poate durea dar neiubirea ucide. Asa ca un copil poate creste frumos si in afara casatoriei asa cum poate fi alienat de familie.

In concluzie cred ca ce ne face sa ne casatorim este nevoia de batere in cuie a unui adevar amoros descoperit la un moment dat, este nevoia de fixare a relatiei. Poate nu e lucrul cel mai intelept. Dar curajul asumarii si afirmarii in fata universului - ea e! sau el e! - are menirea de a ne revela pe noi noua insine. Si asta e important. Pentru ca este o afirmare a puterii tale de a face o alegere pe care o anunti si o sustii. La momentul acela. Drama apare cand incepem sa traim din acel moment renuntand sa ne casatorim cu alesii nostri in fiecare zi, in fata oricarei tentatii careia nu-i dai sanse nu prin angajament ci prin repetarea nuntii, iar si iar...

Nu as putea spune ce inseamna acum ,dar in sec XVIII cam asa era..Casatoria apare ca taina al carui scop imediat devine procreerea.actul sexual capata legimitate doar in interiorul casatoriei si numai in anumite situatii :perpetuarea neamului ,indeplinirea atributiilor conjugale,evitarea desfriului,satisfacerea placeri.

De atunci sau mai schimbat conceptele asupra ,acestei insttuti.

casnicia? scopul casniciei?

Pe vremea cind toate fetele se joaca de-a mireasa, punindu-si baticele ori esarfele mamelor in cap sub forma de voal nuptial, visind la un print frumos pe cal alb de care sa fie fooarte indragostite si sa il iubeasca precum in povesti ("si au trait fericiti pina la adinci batrineti"), am blocat-o pe mama (aveam in jur de sapte ani) cind i-am spus ca vreau sa ma marit nu din dragoste, ca dragostea trece, ci din incredere si respect reciproc, pentru ca astea dureaza mai mult.

Maturitate precoce sau previziune? Nu stiu.

Anii au trecut, m-am indragostit ca oricine pe lumea asta o data si odata si am trecut dragostea ca si prefata, cuprins si incheiere pina la moarte a unei uniuni maritale/conjugale. Gindurile de copil disparusera in aburii iubirii.

Am avut (ne)norocul sa profesez intr-o lume in care se face trotuarul conditiei umane (avocat, specializat pe dreptul familiei, mai ales divorturi). Si fara sa vreau mi-am pus intrebarea de ce atitia oameni care s-au iubit la un moment dat (prezumtia de bunacredinta si bunavointa), care au visat impreuna la viitor intr-o anumita zi cind si-au unit destinele,ajung sa se desparta cu halimai, sau daca nu se despart din anumite motive (partaj, copii, statut social) se urasc cu forta cu care cindva se iubeau sau, mai rau, isi sunt total indiferenti.

Scopul casniciei declarat este sa fiti impreuna pina la moarte (apropo, despre casatorie se spune - in tratatele specializate - ca ea inceteaza prin moarte, desfacindu-se exceptional prin divort), copiii sa aiba statut legal din caastorie (desi nu se mai face diferenta intre copiii din si din afara casatoriei, cel putin legal), iar bunurile sa fie in proprietate devalmasa (nici macar coproprietate, unde stii exact care iti sunt drepturile si obligatiile legate de aceastea), pentru binele si propasirea familiei si comunitatii.

Nobil scop!

Dar nu vi se pare ca incumba prea multa realitate, prea mult pragmatism, prea multa ratiune, prea multa responsabilitate, adica exact ceea ce nu prea suntem in stare sa vedem, sa simtim, sa acceptam cind suntem cuprinsi de starea de dragoste, de pasiune, cind iti zboara fluturii prin creier si stomac?

Si asa, fara sa vreau, mi-am adus aminte de copilarie si de ce credeam atunci.

Concluzia mea: Iubirea este necesara casniciei, vazuta ca afectiv potolit (nu ca stare de fapt si inima, cind ratiunea ti-o ia razna odata cu ritmul cardiac), dar nu este suficienta. Necesare si suficiente in jugul casniciei (

poate pentru ca asa este lasat...

mirelutza a scris:

Eu as cam pune egal.

Daca zici doamna iti ofera o mai mare incredere?stabilitate?

vreau un post de wedding planner!!!!!!!Cine ma ajuta?????

SithLord a scris:

V

care este scopul casatoriei?

Divortul,asa cum scopul vietii este moartea.

Casatoria? Nu-i decat o formalitate. Niste hartii in plus.

mysterious*girl a scris:

Casatoria? Nu-i decat o formalitate. Niste hartii in plus.

1+1+1=1

Barbat+femeie+duhul sfant=unul

Casatoria este o mare taina, asa cum scrie in Efeseni. Femeia=biserica Barbatul=Domnul