Probleme in relatia parinte-fiica

:D buna,am am intrat pe acest forum tot pt ca nu ma inteleg prea bine cu parintii mei.tatal meu este foarte autoritar si daca ar putea sa ma tina legata de el ar fi foarte bine.eu sunt studenta in anul 4,la iasi si foarte curand intentionez sa ma mut cu prietenul meu,ei nu sunt de acord ca nu prea le place baiatul respectiv.noi ne intelegem f bine,el este un pic mai mare decat mine,si dupa tata asta ar trebui sa fie un motiv grav pt care ar trebui sa fim impreuna,e o dif de 10 ani,nu mi se pare prea mult si in plus avem amandoi ganduri serioase si vrem sa facem ceva impreuna.daca ar utea ca tata sa imi gaseasca un baiat cu care sa ma casatoresc cred ca ar fi f fericit.eu nu m-am inteles niciodata cu el si sincer as vrea sa plec cat mai departe de casa,dar nu as putea vreodata sa ii spun tatatlui meu ca eu imi doresc cat mai departe ca e totusi tata,mi-a oferit o educatie si a avut grij de mine.partea proasta dintre noi a fost ca m-a tratat mereu de sus,eu nu am avut curaj sa vb in fata lui,si de asta imi doresc sa plec cat mai departe,sa am viata mea linisitita.ce ma doare si nu am sa inteleg niciodata,este faptul ca un parinte ar trebui sa fie foarte apropiat de copilul lui,sa nu-i comande viata si sa-i ofere ajutor si la bine si la rau.in cazul meu eu le-am spus ca am decis dupa ce termin in iulie voi pleca in italia cu prietenul meu,dar ma gandesc ca nu ma vor lasa sa plec cu inima impacata si va avea grija tata sa ma faca sa ma simt vinovata,cum a facut mereu.asta simt fata de tatal meu,ma doare dar oare e pot face?sa raman sa imi controleze el viata ca sa fie el multumit sau sa ma orientez in directia pe care o simt eu cea mai buna pt mine?????va pupic

Nu fi convinsă că ţi-ar găsi tatăl tău un băiat cu care să te căsătoreşti :D Există taţi care consideră (uneori fără să-şi dea seama, alteori perfect conştienţi) că NIMENI nu e destul de bun pentru fiica lor. Diferenţa mare de v

sunshine_22 a scris:

Buna! Problema mea este ca ma intaleg foarte rau cu parintii.Stau si ma gandesc...ma uit in urma si incerc sa-mi caut greselile dar nu gasesc greseli asa de mari din partea mea care sa rezulte la asa o atitudine din partea parintilor. Nici nu stiu cu ce sa incep ca sa stiti despre ce e vorba. Acum 2 saptamani si ceva m-am certat cu parintii. Incercam sa povestesc ceva cu tata si nu am reusit pt ca nu prea pot sa comunic cu parintii.nu ca nu pot. ei nu au timp de mine.nu au timp sa ma asculte.si atunci..in acea seara m-am suparat si le-am spus ca daca nu stau sa ma asculte nu o sa le mai povestesc niciodata nimic. si s-au suparat pt ca "i-am amentat".si apoi, cate nu mi-am auzit. ca nu ii respect, ca sunt nerecunoscatoare, ca nu trebuia sa ma dea la facultate (am locuit si in State si am dat la facultate in Romania si figurez ca student strain, deci parintii imi platesc facutlatea) Mama mi-a spus ca sa uit ca imi e mama.imi vine sa plang cand imi amintesc. imi iubesc foarte mult parintii, si e foarte dureros sa iti auzi mama spunand asa ceva mai ales ca nu am facut o greseala asa de mare incat sa merit sa mi se spuna asa ceva.Tot timpul le-am facut pe plac, m-am schimbat ca sa le fiu lor pe plac, ca sa fie bine.abea acum realizez ca mai mult rau am facut incercand sa le fac lor pe plac tot timpul pentru ca nici eu nu am facut ceea ce simteam si nici parintii nu sunt multumiti. dupa cateva zile parintii au plecat(ei locuiesc in alt judet) si cum trecuse aproapte o saptamana fara sa vorbesc cu ei, i-am sunat eu si am vorbit cu tata. s-a bucurat ca am sunat si a spus ca vroiau sa vada cand o sa sun. dupa vreo 2 zile au venit la Cluj pt ca au avut ceva treburi si iar s-au suparat pe mine.fiind in sesiune si avand examen peste o zi am stat in camera sa invat.cealalta zi aud usa de la intrare cum se inchide si bunicul (locuiesc cu bunicul) le-a spus parintilor drum bun! atunci am realizat ca pleaca.am fugit repede si le-am spus.voi plecati si nici macar nu imi spuneti? tata a spus ca de ce sa imi spuna daca eu nu m-am dus sa vorbesc cu ei.am izbucnit in plans,i-am spus ca am examen peste 2 ore si am de invatat dar nu i-a pasat.s-a intors sa plece si eu i-am spus.bine duceti-va s-ar putea sa nu mai fiu acasa cand va intoarceti. si au plecat. am uitat sa va zic , cu o zi inainte au plecat in oras si l-am pupat pe tata si pe mama nu am intentionat sa o pup pt ca stiam ca o sa "comenteze" ceva. dar tata m-a impins de la spate si mama a spus ca nu poate ca are mar in mana. am dat sa ma retrag dar tata m-a impins in continuare si atunci mama a spus...nu stiu daca meriti.iar am izbucnit in plans.nu stiu de ce e asa de rece cu mine.

Nu mai stiu ce sa fac. a trecut o saptamana si 3 zile de cand nu am vorbit cu parintii.acum nu o sa-i mai sun eu pt ca nu are rost si nu cred ca ajuta la nimic.pt ca nici data trecuta nu a ajutat. de ageaba am eu initiativa daca ei nu vor sa ne impacam.nu stiu ce sa mai zic.am un examen foarte greu luni, imi e foarte greu sa ma concentrez sa invat oricat as incerca.tot la parinti ma gandesc.daca ii sun sa imi cer iertare..sa las eu de la mine..mi-e teama ca o sa spuna ceva si nu o sa imi acepte scuzele si o sa imi fac mai mult rau decat bine pt ca atunci chiar nu o sa mai pot invata.ma tot uit la telefon..poate m-au sunat si nu am auzit telefonul.

Ce sfaturi imi dati? e un lucru pe care nu-l intaleg...de fapt mai multe...pe tata l-am cunoscut la 13 ani.parintii s-au casatorit atunci si apoi am plecat in State.am stat cativa ani acolo si apoi am venit aici la facultate.13 ani nu am vb cu tata.iar acum de cand sunt la facultate ii vizitam o data pe an. tata nu-si da seama ca atatia ani am stat departe si nu am vorbit si nici macar acum cand e aproape de mine nu are timp.mama spune cum nu vorbiti? nu mergeti la cumparaturi impreuna? imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp...daca am o problema trebuie sa astept pana plecam undeva impreuna sa pot sa-i povestesc, si la urma urmei cand ai o problema nu poti sa astepti, ai nevoie atunci pe loc sa-ti descarci sufletul.nu? oricum probleme personale nu le prea pot povesti parintilor pentru ca atunci cand ne certam isi amintesc tot ce le-am povestit si imi "scot ochiii" si ma compara cu colegele mele sau cu cei din anturajul meu.la un moment dat au cunoscut o colega de-a mea de facultate si au spus ca e foarte respectuasa. si au spus...ea e respectuasa, nu ca tine.nu vreau sa ma laud, dar daca eu nu sunt respectuoasa atunci nu stiu ce sa mai zic....

As mai avea atatea de povestit...poate mai tarziu...sper sa intalegeti ceva din ce am scris mai sus.

Respecta-ti parintii cat se poate, dar daca simti ca exista incompatibilitate intre voi este bine sa iti canalizezi energia catre alte puncte de exemplu sa iti termini facultatea sa iti croiesti propriul drum shi la final sa ai propria familie in care sa te simti protejata asha cum sigur iti doresti. Probabil parintii tai ai firi mai distante shi asta sta scris in adn-ul lor, nu esti vinovata cu nimic daca tu nu poti intelege racela care pentru ei este un mod de viata. Tine minte ca shi asta poate fii o lectie care te va ajuta in viata, iar atunci cand vei avea propria familie vei stii ce sa "nu faci" in legatura cu copii tai...:D atat! sper sa nu fii delirat prea tare..oricum itit inteleg durerea, am o sora mai mica foarte sensibila pe care intotdeauna am incercat sa o imbarbatez in diferite circumstante

relia a scris:

nu as putea vreodata sa ii spun tatatlui meu ca eu imi doresc cat mai departe ca e totusi tata,mi-a oferit o educatie si a avut grij de mine.partea proasta dintre noi a fost ca m-a tratat mereu de sus,eu nu am avut curaj sa vb in fata lui,si de asta imi doresc sa plec cat mai departe,sa am viata mea linisitita.

Esti in anul IV la facultate - da-i drumul, experimenteaza-ti viata, parintii trebuie de pe la 16 sa inceapa sa predea din controlul detinut asupra progeniturilor ... "E totusi tata" - nu este nimic daca ar fi in stare sa te constranga la ceva, asta e o realitate pe care parintii doar cu numele o inghit cel mai greu.

harald a scris:

Există taţi care consideră (uneori fără să-şi dea seama, alteori perfect conştienţi) că NIMENI nu e destul de bun pentru fiica lor.

:D Parca-i vorba de tata! Doar ca el are o vorba "nu s-a nascut inca ala sa-ti placa" :soc:

Nici parintii mei nu ar accepta usor o relatie serioasa cu un partener cu 10 ani mai mare.

Eu stiu pe unul care i-a zis lui fiica-sa care vroia sa se marite cu un neamt: Dar un roman de-al nostru nu ai putut sa gasesti?