leg0las a scris:viitorul si-l face fiecare cum vrea...nu ne este scris undeva viitorul...noi ni-l cream, bun sau rau..asta depinde numai de noi
Viitorul si-l face fiecare cum vrea, este scris in banca astrala de date, si-l creeaza fiecare, il aproba Divinitatea, dar...in timpul vietii se uita!
arielle a scris:asta e dilema mea...cum reactionam la factorul necunoscut....putem preveni raul sa nu se mai intample ? cum stim sa alegem calea cea buna....fiecare dupa experienta lui de viata,dupa evolutia spirituala....si totusi....uneori nu putem fugi...

Sunt doua aspecte: factorul necunoscut este "necunoscut", doar ptr. partea activa a constientei, dar nu si ptr. subconstient sau ancestral...
Exista momente in viata cu trup, cand avem senzatii perceptibile de bine si rau - mai bine zis: indrumari, senzatii care ar trebui sa te indrume - cat de adevarat este ca esti pe drumul BUN? -.Mai bine spus: Asculta-ti Sufletul! El STIE!
Al doilea aspect, unde "...uneori nu putem fugi... " se traieste ca misiune personala, asta ai ales sa traiesti ca experienta ptr. suflet, unde suferinta trebuie, te completeaza...
Ravl a scris:din pacate casatoria, nu implica o constientizare spirituala , ci mai mult activitatea hormonala si neuronala, asta poate si datorita faptului ca se produce la varste relativ fragede pentru a putea vorbi de spiritualitate...,
ea aparand, dupa iesirea din ignoranta, renuntarea la tot ce tine de "vechi" si o acceptare a fiintei tale in forma trinitara.
insa, pot exista si cazuri fericite...
Man, nu cred ca spui asa ceva, serios, despre casnicie! :P Nu este normal, daca tu ai probleme sa emiti, cu putere de adevar, niste...(nu gasesc cuvintele). Casnicia, chiar implica - constientizare spirituala a faptului in sine. Cei care nu pot sa constientizeze fenomenul, nu prea au sanse sa faca o casnicie durabila. Fiecare din parteneri se simt, la un moment dat, si e normal, frustati...Daca este voorba de implicare in constientizare, atunci, momentele se pot depasi. Problemele care apar sunt ptr. cunoastere...inveti ce-i place si ce nu - partenerului de viata. Cauti sa faci lucrurile, de asa natura, incat sa fie bine - asta nu inseamna ca celalalt te schimba... ci ca iubesti si doresti sa fie bine, mai lasi de la tine - posibil ca si celalalt are dreptatea lui...Cand insa, nu exista compatibilitate, reciprocitate, intelegere a faptului ca s-a pornit - impreuna - in viata, ptr. un SCOP, atunci: NIMIC NU E...Mai bine despartirea, in termeni de buna intelegere si...mai exista O SANSA.
Referitor la varste fragede: cei care pornesc impreuna in viata, intr-o casnicie sau relatie, o fac ptr. ca asa au ales, la varsta respectiva, in acel moment, cu persoana respectiva...ptr. a aduce imbunatatiri misiunii comune, sau ptr. a incheia un ciclu de cunoastere reciproca. Poate tine toata viata, sau doar cat, cei doi simt ca au spus TOTUL...ca nu mai au ce sa-si imparta... Fiecare, apoi, se duce pe drumul sau.
Sustin acest exemplu, ptr. ca varsta nu este ce pare...apare varsta astrala...copii care vb. intelept si stiu...si cunosc spiritualitate...INTELEPTI IN CORP DE TINERI...
Hm? 
Fluturel a scris:o sa va spun eu ce cred despre ... viitor.
Eu cred ca nu exista un viitor. Eu cred ca fiecare isi face viitorul. Mai mult daca un medium ii spune unei persoane slabe ... asta se va intampla, atunci mintea acelei persoane aia va crea !!! Si astfel se va intampla ceea ce a fost prezis ...
De fapt asta e o dilema a mea ... Exista viitor ? Sau il cream singuri cu puterea mintii ?
Pentru noi, pamantenii, exiasta TIMP. timpul presupune repere: trecut, prezent si viitor...
Sa ne inchipuim o carte. Suntem la pagina 50. Daca vrem putem reciti pag.49, sau citim pag.51. Ideea e ca totul se desfasoara in PREZENT. Am anulat ideea de trecut, de viitor.
Asa se intampla si in viata cu trup, putem vedea trecutul, putem citi viitorul, dar traim in PREZENT. Nu il creeam cu puterea mintii - viitorul, doar il influentam, ...e complicat! Nu? 