România
Roportal.ro

NORMAL sau PARANORMAL

Început de mayama34, Mie 14 iun 2006 · 487 răspunsuri · 60.792 vizualizări · închis

mayama342.948 mesaje#261
alchimax a scris:
Asta cu "depinde prin ce experiente de viata iti propui sa treci in afara de cele care ti le propune viata

insasi. " ,nu inteleg. Cum faci diferenta?

nu stiu sa-ti spun. am facut lucruri spontan, fara satau prea mult pe ganduri. cel care ia decizia in astfel de cazuri, este eul tau intim, personalitatea ta

....da si nu. eu am fost un luptator. imi placea lupta. pe de alta parte imi era frica. groaznic de frica. inainte de un meci sau o lupta de strada, numai eu stiu prin ce trecea sufletelu' meu. si intotdeauna alegeam sa o fac. asa cu frica in oase. frica se dopvedea ulterior a fi justificata...am avut o gramada de chestii rupte si multi doctori au avut o paine de mancat cu mine...era un sacrificiu sau o placere?

......... :wacko: alchimax, cu cine te certi tu? de ce vrei sa convingi ca muschii pot face ce face mintea sau sufletul...Tu citesti din urma tema ? Ai idee cine si cati te inteleg, de ce nu inveti de la altii? Ti-ar prinde tare bine un pic de ordine in idei si nu in batai si cum se cultiva muschii...pe strada, in sala, in armata sau SRYY...Se mai pot cultiva si mintile, dar asta este tema altei zile...

Nu inteleg, ma poti face sa inteleg, sa-mi explici pana inteleg? Acum am rabdare! :suicide:

arielle885 mesaje#262
mayama34 a scris:
Cu noi e normal si normal si paranormal. Ramai!

Desigur !

Am lipsit putin,lupt pentru viata cuiva...si asta e unul motivele pentru care am atata energie inmagazinata si gata sa explodeze...asa uit putin de mine si am satisfactia ca fac ceva bun..

mayama342.948 mesaje#263
arielle a scris:
Desigur !

Am lipsit putin,lupt pentru viata cuiva...si asta e unul motivele pentru care am atata energie inmagazinata si gata sa explodeze...asa uit putin de mine si am satisfactia ca fac ceva bun..

:wacko: :yes: ai si grija de Tine!

Bydy a scris:
La intrebarea asta tu trebuie sa-ti raspunzi. Tu stii mai bine daca era placere si pt placerea aia ce sacrificai-vezi "chestii rupte". Insa nu confunda lupta de strada...cu lupta/zbuciumul interior !

Aici se vorbea de lupta cu noi insine,nu cu ceilalti.-zic eu! :stars:

P.S sotul meu a facut muti ani box! niciodata nu am inteles placerea aia de a lua pumni in cap,nas,bot! YAKK! :P

:huh: , :suicide: ! Ce faci? vb. luni, marti...

mirelutza a scris:
stiam ;) ...

dar totusi, sacrificiul apare cand te sacrifici, nu?.. cand faci ceva de placere nu se mai numeste asa ;) ...asa ca de ce sa privim mersul..ca un sacrificu..cand de fapt e o placere sa ne plimbam ;)

poate n-am inteles eu bine :D

nu esti singura care nu intelege, nici eu nuuuuu! si nu-mi explica, ma...

Sa aveti niste zile bune!!!!! :rot:

alchimax109 mesaje#265
mayama34 a scris:
......... :stars: alchimax, cu cine te certi tu? de ce vrei sa convingi ca muschii pot face ce face mintea sau sufletul...Tu citesti din urma tema ? Ai idee cine si cati te inteleg, de ce nu inveti de la altii? Ti-ar prinde tare bine un pic de ordine in idei si nu in batai si cum se cultiva muschii...pe strada, in sala, in armata sau SRYY...Se mai pot cultiva si mintile, dar asta este tema altei zile...

Nu inteleg, ma poti face sa inteleg, sa-mi explici pana inteleg? Acum am rabdare! :wacko:

crezi sau nu am ajuns la principiile de acum trecand prin locuri de care majoritatea se feresc. am avut instructori din china, samurai din japonia sau golani de pe strada. am batut cararile pe vreo doua continente si am intalnit tot felul de oameni. de la fiecare am invatat cate ceva. bun si rau. am invatat raul din jur, raul din mine, am invatat sa-l infrunt, am invatat sa-i apar pe altii, am invatat sa nu-mi fie frica (asa ca atunci-imi e si acum frica, dar este o altfel de frica). la 20 de ani fugeam in legiunea straina. m-am luptat pentru bani, m-am luptat de placere, m-am luptat din ura, m-am luptat pentru ceea ce credeam ca e onoare. un instructor chinez pe care l-am avut mai demult, mi-a spus sa nu ma apuc inca de partea spirituala a artelor martiale pentru ca am sa intru pe o use periculoasa daca ma apuc in acel moment. mi-a mai spus sa ma lupt pana cand am sa invat sa nu ma mai lupt fizic si si sa incep sa lupt spiritual (cu mine) mai intai, ca sa pot ajunge la acea pace interioara. dupa mult timp am inteles, sau mai bine venise timpul sa inteleg. si atunci ceva s-a schimbat. de atunci ceva se tot schimba. de atunci sunt apreciat ca as fi un bun mediator in diferite conflicte. multe probleme de acum mi se par mult prea usoare cand ma uit inapoi sa vad prin ce am trecut. am ajuns sa lucrez in resurse umane si caut sa invat mai bine OMUL.

nu caut sa spun ca mintea poate face ceea ce face mintea sau sufletul. ai inteles gresit din pacate. spun doar ca sistemul nostru, din punct de vedere fizic, trebuie sa fie in echilibru daca vrem ca mintea si sufletul sa poata lucra in sensul in care trebuie. pentru ca sa mentii acest sistem in echilibru si sa ajungi acolo unde mintea si sufletul te duc mai departe, te duc dincolo de departe, trebuie sa folosesti trupul. merita sa iti antrenezi si muschii, merita sa simti durerea fizica, merita sa te afli pe marginea prapastiei, sa simti fizic frica de moarte. la inceput sentimentele, emotiile, afectele in general, gandirea, sunt de o intensitate mai mica si lumea o explorezi cu propriul trup si nu cu mintea. el trebuie sa fie pregatit pentru asta.

cand am terminat liceul am vrut sa dau la psihologie. un complex de imprejuari m-a adus intr-o facultate tehnica. mult mai tarziu m-am apucat si de psihologie. sunt sigur ca daca as fi facut-o atunci si nu acum as fi inteles mult mai putin.

e timp pentru razboi si timp pentru pace...e timp pentru ca sa traiesti si timp ca sa mori...

Bydy a scris:
La intrebarea asta tu trebuie sa-ti raspunzi.

eu mi-am raspuns. era o intrebare retorica..

Tu stii mai bine daca era placere si pt placerea aia ce sacrificai-vezi "chestii rupte". Insa nu confunda lupta de strada...cu lupta/zbuciumul interior !

sa stii ca este o foarte mare asemenare totusi. si experientele din-truna au efecte in cealalta...

Aici se vorbea de lupta cu noi insine,nu cu ceilalti.-zic eu! :suicide:

ai sa vezi poate cere e legatura vreodata. si eu vorbeam de acelasi lucru.

P.S sotul meu a facut muti ani box! niciodata nu am inteles placerea aia de a lua pumni in cap,nas,bot! YAKK! :huh:

boxul nu are legatura cu artele martiale. intre noi fie vorba. exista o parte a artelor martiale care este menita sa te ajute sa evoluezi spiritual. calea aceea trece insa si prin lupta fizica. abia dupa ce intelegi anumite lucruri poti incepe sa inveti cum se exploreaza interiorul si cum sa percepri acele energii...nu exista placerea de a lua pumni. exista insa placerea la o anumita varsta de a fi la limita

Shadow and Light6.505 mesaje#266
mirelutza a scris:
dar totusi, sacrificiul apare cand te sacrifici, nu?.. cand faci ceva de placere nu se mai numeste asa

Daca vorbim de sacrificiul de sine in cautarea adevarului, in drumul spre desavarsire,aici exista sacrificii pe care le faci de dragul unui ideal.

Sunt parti ale firii noastre care ne plac mai mult sau mai putin, care ne reprezinta nevoile si care putem dori sa le sacrificam urmand astfel o viziune mai inalta asupra noastra.

Sacrificiul reprezinta renuntare la ceva si se naste prin zbucium, dar poate fi placut prin constientizarea valorii sale si prin efectul produs.

Sacrificiul este un act de creatie.

Shadow and Light6.505 mesaje#268
flori de camp a scris:
atunci cand esti impacat cu tine insati traiesti in armonie cu tine, cu universul, cu cei din jurul tau. astfel iti creezi o armura energetica protectoare si nu mai poti fi lovit.

Atunci cand esti mai evoluat spiritual in general durerea capata alt sens, fiind acceptata fara impotrivirea nemultumirii.

De exemplu un om cu o simtire profunda pentru fiinta umana care primeste o agresiune (indiferent de ce natura, pentru ca oricum are o implicatie spirituala) din partea altor oameni sau a vietii, el va simti durerea, dar nu se va identifica cu ea.

Un astfel de om este dincolo de ce-i aduce viata, pentru el este importanta reactia lui (si interioara si exterioara), scutul sau fiind propria sa vointa care este raportata la vointa divina, prin el manifestanduse spiritualul.

Impacarea cu sine inseamna acceptarea necesitatii fiecarui nivel, dar ramanand perfect constient de drumul ce trebuie parcurs in continuare.

Pentru a putea fi in armonie cu Universul trebuie sa fi din acelas "aluat" cu universul, trebuie ca principiile Universului sa se regaseasca si-n tine.Aceste principii sunt deja inlauntrul omului, dar ele sunt la un nivel inconstient, iar acea armura nu este altceva decat lumina adevaratului nostru Sine, pe care o constientizam si o intelegem prin focul purificarii spirituale

Shadow and Light6.505 mesaje#269
alchimax a scris:
merita sa simti durerea fizica, merita sa te afli pe marginea prapastiei, sa simti fizic frica de moarte. la inceput sentimentele, emotiile, afectele in general, gandirea, sunt de o intensitate mai mica si lumea o explorezi cu propriul trup si nu cu mintea. el trebuie sa fie pregatit pentru asta.

e timp pentru razboi si timp pentru pace...e timp pentru ca sa traiesti si timp ca sa mori...

:suicide: exista limite ale trupului care te pun pe marginea unei prapastii fata in fata cu tine insuti, asa cun esti si asa cum poti fi.

oricat de adanc patrunzi cu mintea in colturile fiintei umane, nimic nu se compara cu experimentarea fizica(care declanseaza multe procese interioare) a limitarii umane, care doare oricum mai tare atunci cand ai aspiratii mai inalte

Lupta oricum este una interioara, dar ea este mijlocita prin lumea aceasta care ne pune in diferite situatii de infruntare cu noi insine

boxul nu are legatura cu artele martiale. intre noi fie vorba. exista o parte a artelor martiale care este menita sa te ajute sa evoluezi spiritual. calea aceea trece insa si prin lupta fizica. abia dupa ce intelegi anumite lucruri poti incepe sa inveti cum se exploreaza interiorul

Artele martiale (nu toate) reprezinta o cale de a pune in armonie spiritualul si fizicul, pentru ca omul are si spirit si trup.Pe drumul spre desavarsire omul trebuie sa fie un luptator, iar artele martiale sunt o metoda buna de calire spirituala, care te pune in mod direct si organizat in situatii care in general apar in viata unui om in situatii de criza.

Nu oricine poate urma aceasta cale..si paralizia este alta forma de a infrunta si fizic si spiritual, dar lupta este dusa in mod pasiv din punct de vedere fizic.

Din punct de vedere fizic sunt multe stari care un om le poate trai si-l poate intari spiritual, cunoasterea adusa prin durere inseamna mult ...de exemplu daca din sange lipseste un anumit echilibru(organic vorbind, concentratia anumitor substante fiind afectate) creierul poate fi afectat in multe feluri greu de suportat, stari in care iti vezi micimea si simti frica cum nu o poti simtii cand esti o persoana sanatoasa(si aici vorbesc de ceva experimentat de mine)

Doar cel care a simtit totul pe pielea lui, poate intelege totul.

maniacu '36.304 mesaje#270
Shadow and Light a scris:
Atunci cand esti mai evoluat spiritual in general durerea capata alt sens, fiind acceptata fara impotrivirea nemultumirii.

De exemplu un om cu o simtire profunda pentru fiinta umana care primeste o agresiune (indiferent de ce natura, pentru ca oricum are o implicatie spirituala) din partea altor oameni sau a vietii, el va simti durerea, dar nu se va identifica cu ea.

Un astfel de om este dincolo de ce-i aduce viata, pentru el este importanta reactia lui (si interioara si exterioara), scutul sau fiind propria sa vointa care este raportata la vointa divina, prin el manifestanduse spiritualul.

Impacarea cu sine inseamna acceptarea necesitatii fiecarui nivel, dar ramanand perfect constient de drumul ce trebuie parcurs in continuare.

Pentru a putea fi in armonie cu Universul trebuie sa fi din acelas "aluat" cu universul, trebuie ca principiile Universului sa se regaseasca si-n tine.Aceste principii sunt deja inlauntrul omului, dar ele sunt la un nivel inconstient, iar acea armura nu este altceva decat lumina adevaratului nostru Sine, pe care o constientizam si o intelegem prin focul purificarii spirituale

:suicide:

in fiecare clipa, inveti cate ceva nou despre tine !

.... e cumva senzatia aceea ca te afli deasupra durerilor si dorintelor, o detasare si o intelegere ?

sau ...e doar inconstinenta ?

Editat Sâm 24 iun 2006 12:48

← Înapoi la Arhiva