Mi-a soptit o vrabiuta ca cineva a aratat o preocupare brusca si excesiva pentru sanatatea mea. Ori a fost sters topicul respectiv (l-am vazut mai devreme, sau ce mai ramasese din el presupun
) ori nu am rabdare sa-l gasesc. Si nici interesul, sincer. Oricum, n-am murit inca, Arcangelo, sunt mai bine ca niciodata. Exista viata si in afara acestui forum; parasirea lui nu inseamna implicit ca te odihnesti in cimitir. Dar iti multumesc pentru gandul bun. 
Ca si constatare valabila pentru oricine, abia cand te detasezi complet (nu cand esti angrenat in ''joc'') iti dai seama cat de infantile ti-au fost reactiile fata de orice nimeni-prin-papura care te-a analizat vreodata. Asta e. Ne-o facem cu mana noastra. Suntem o generatie programata sa renunte la conceptul - si la nevoia - de intimitate.
PS, am intrat sa caut pe cineva, din pacate nu s-a mai logat de aproape un an. Presupun ca nu mi-ar spune nimeni daca se pastreaza mesajele personale sterse intr-o arhiva (in caz ca cineva a pierdut o adresa de email, de pilda, si nu stie cum sa mai dea de persoana respectiva).
Olivier Dzidzi a scris: in detrimentul unui limbaj sub-urban si ciobanesc, de care ma pot folosi si eu foarte usor si-l pot pune in aplicare destul de fluent (ca vezi tu, numai asa isi dau unii seama ca sunt abordati)
Poate unii isi dau seama de ironiile tale, dar o fac intotdeauna pe naivii, ca sa te induca in eroare si sa evite complicatiile. Stii vorba, a trompeur, trompeur et demi. 