A iubi = sa iti pese ce i se intimpla unei alte persoane, in afara de tine. Aia fiind "obectu' " iubirii, obiect pe care nu il intreaba nimeni de obicei, saracu' , daca il coafeaza rolul sau nu. Si uite asa, iubind, te tot trezesti ca incalci liberul arbitru al bietului om, ca il iei de par sa-l tarasti de pe aratura pe care (crezi tu) a apucat-o, il aliniezi dreptzi si in standardele tale si sa ii ordoni sa fie fericit intr-un anume fel. Pentru ca tu nu stii alt fel de a fi fericit. Si pentru ca, totusi, tii foarte mult sa fie fericit. Si impotriva vointei lui, numai sa fie!!! E ca si cum te-ai trezi lipit de el intr-o buna zi, si te-ai trezit ca te doare tot ce il doare si te poarta oriunde merge...deci hellooooo..... ia vezi pe unde calci, ca ma duci si pe mine in spate!!!
"A iubi", pina la urma, este un fel de cheie care descuie cutia Pandorei. Si nu te transforma din vierme in fluture, te transforma din vierme in animal de prada.
Ranim mult mai mult oamenii pe care ii iubim decit pe cei care ne sunt indiferenti. Pentru ca avem mult mai multe de impartit cu ei. Chiar si lucruri pe care ei n-ar vrea, uneori, sa le imparta.
De ce avem nevoie sa fim iubiti?
Pai... nevoie nu prea avem. Putem trai bine merci si fara sa ne iubeasca nimeni, fara sa ne aprecieze macar nimeni, fara sa fim bagati prea mult in seama. Numai ca de obicei nu constientizam asta. Ne nastem singuri da' sintem preluati imediat de mama si/sau un puhoi de alte persoane care ne hranesc, spala, culca, imbraca, dezbraca si fac viata usoara. Si care se proclama drept atoatestiutoare si vitale pentru noi mult dupa virsta la care, biologic, nu ne-ar mai fi vitale deloc. Nu ne invata nimeni sa ne desprindem. Invatam doar sa ne agatam de un altul. Sau de altii. Sa ne grupam in gasti, familii, comunitati, cercuri.... Sintem educati sa ne tinem dupa un altul precum puii de ratza. Si puii de ratza crescuti de un om il urmeaza pina mor. Cam asa facem si noi. Cautam tot timpul pe cineva care sa ne "fie aproape", pentru ca e un reflex dobandit.... NU STIM sa traim singuri. Nu ca n-am putea.... Cam tot ce ne trebuie gasim in interiorul nostru, dar atit de rar privim in sufletul nostru, si atit de des spre sufletele celorlalti....
