AH45 a scris:Aici vorbim despre iubirea dintre un barbat si o femeie.
unde scrie ?
vorbim despre iubire
dar daca tu vrei sa vorbesti doar despre un singur fel de..., inteleg
Ce inseamna sa iubesti si de ce avem nevoie sa fim iubiti?
Început de Microcosmos8, Lun 12 iun 2006 · 476 răspunsuri · 55.230 vizualizări
sarazin79 a scris:unde scrie ?vorbim despre iubire
dar daca tu vrei sa vorbesti doar despre un singur fel de..., inteleg
Citeste in urma cu cateva posturi si vei vedea contextul la care fac referire.
Doar prin simpla mentine "de ce avem nevoie sa fim iubiti" se subantele iubirea intre doi oameni.
Iubirea din partea sexului opus nu este nimic in comparatie cu IUBIREA, ca si concept.
Cand te nasti, nu esti iubit d emama, de tata si de vecini ca esti baiat sau fata (desi uneori se mai intampla si asta), ci esti iubit neconditionat macar de parinti, iubire pe care daca nu o ai din start, toata evolutia ta ca individ e compromisa.
Eu facut americanii studii pe copiii din leaganele de copii. Au luat esantioane de copii.Unul era vizitam de persoane feminine (simulau rolul de mama) si alt esantion nu era vizitat de nimeni. Urmareau progresele copiilor, in functie de afectiunea ce o primeau copiii. S-a dovedit ca cei privtati de afectiune s-au imbolnavit mult mai des, mai garv, ajungand chiar la deces.
La fel studii pe copilasii nascuti prematur. Unii lasati fara contactul matern in incubator si altii impreuna cu mamele lor pana la dobandirea greutatii de 2.5 kg, greutate la care copilul poate parasi maternitatea.
Dar iubirea dintre un barbat si o femeie ?
AH45 a scris:Dar iubirea dintre un barbat si o femeie ?
La asta m-am si referit spunand ca iubirea trece prin diferite etape.Vei ajunge sa-ti iubesti sotul(sotia) cu aceeasi dragoste constanta si neconditionata cu care iti iubesti mama sau fratele,de exemplu.Asta e iubirea care ramane atunci cand pasiunea paleste.Sunt cazuri fericite in care pot coexista amandoua,chiar.
AH45 a scris:Dar iubirea dintre un barbat si o femeie ?
Ce e cu ea?
Sunt atatia oameni care nici in pragul mortii nu au cunoscut iubirea adevarata dintre un barbat si o femeie.
Cu siguranta fiecare individ a iubit macar o data in viata, dau autenticitatea iubirii respective nu poate fi dovedita.
Multi cred ca iubesc, si sunt in stare sa jure pe icoana ca iubesc, dar este iubirea lor IUBIRE?
E un loc unde e descrisa iubirea foarte frumos si conform versetelor respective imi dau seama cu stupoare (inca o data in plus) ca nu am iubit cu adevarat NICIODATA.
Adica niciodata nu am iubit asa cum cred ca ar trebui.
Apoi, iubirea e vazuta de fiecare in parte intr-un fel anume, e traita si manifestata in functie de potentele fiecaruia.
Intr-un fel iubeste Gheorhge care ara campul si intr-un fel iubeste Basescu.
Poate cineva sa conteste iubirea fiecaruia dintre ei? Poate pe baza unor fapte ce intra in puternica contradictie tocmai cu notiunea de a iubi.
star dust a scris:Asta e iubirea care ramane atunci cand pasiunea paleste.
Odata cu ea si iubirea se duce pe Apa Sambetei.
Walpurgisnacht a scris:Sunt atatia oameni care nici in pragul mortii nu au cunoscut iubirea adevarata
Asta din cauza ca iubirea adevarata este doar o himera ?
star dust a scris:La asta m-am si referit spunand ca iubirea trece prin diferite etape.Vei ajunge sa-ti iubesti sotul(sotia) cu aceeasi dragoste constanta si neconditionata cu care iti iubesti mama sau fratele,de exemplu.Asta e iubirea care ramane atunci cand pasiunea paleste.Sunt cazuri fericite in care pot coexista amandoua,chiar.
Pot coexista amandoua, bine spus. Dar NICIODATA nu ar trebui ca dragostea pt sexul opus sa ajunga sa fie asemenea iubirii pt acelasi sex, mai ales ca pt rudele foarte apropiate.
Nu poti iubi sotul ca pe mama, sa fim seriosi.
Cum nu poti compara ciorba de burta cu frigaruile. Amandoua sunt mancaruri, dar fiecare are gustul ei. Iti place una, iti plac amandoua, dar la fel nu au cum sa fie.
AH45 a scris:Odata cu ea si iubirea se duce pe Apa Sambetei.
Odata cu pasiunea zici ca se duce si iubirea?
Cred ca nu ar trebui sa fie asa. O iubire adevarata nu ar trebui sa dispara odata cu pasiunea.
Pasiunea e inceputul oricarei relatii (de obicei). Dar dupa ce pasiunea dispare, ar trebui ca un nou soi de iubire, trainica, armonioasa si poate mult mai frumoasa ca cea de inceput sa ia locul primeia. Sa-l chema pe BigDefendeer sa ne explice cum stau treburile, ca, cu siguranta el ar fi si mult mai in masura si si-ar gasi si cuvintele potrivite pt a ne ajuta sa intelegem ca iubirea devarata 'nu se duce', ci se transforma, acolo unde ea trebuie transformata tot in iubire.
Ca sunt relatii unde pasiunea pleaca si iubirea la fel.
Dar cred ca sunt si relatii unde pasiunea dispare si am,bii parteneri redescopera alte fete ale iubirii. O iubire matura, mult mai frumoasa si mai 'implinita' decat prima.
AH45 a scris:Asta din cauza ca iubirea adevarata este doar o himera ?
Eu nu cred ca iubirea adevarata e o himera.
Doar ca e foarte greu de atins.
Ca orice lucru de calitate, o iubire adevarata nu se poate mentine si dezvolta decat prin sacrificii si ceva durere, nu doar stand la teveu, razand si mancand popcorn. cCeva scarnituri din dinti, niscaiva dureri de inimioara, niste renuntari personale, punerea celui iubit in locul tau, mai presus de tine, chestii d'astea de film, care de fapt nu-s de film, dar e mai usor sa ne uitam la un film si sa spunem: utopie, decat sa incercam sa transformam filmul in realitate.
Si realitatea e ca...filmul poate fi transpus in realitate (aici nu iau in calcul telenovele si alte pierderi de timp - prin film intelegand nu neapart idee ade film bun, ci notiunea clara de iubire cu tot ce implica ea).
AH45 a scris:Rezum tot ce ai spus tu aici ca fiind doar teorii frumoase. Practica arata cu totul alta realitate.
Nu sunt doar teorii, insa practica da, de cele mai multe ori, e alta.
Faptul ca nu multa lume este capabila de o iubire autentica nu este in vis frumos, ci un ţel nelaindemana oricui.
Walpurgisnacht a scris:Pot coexista amandoua, bine spus. Dar NICIODATA nu ar trebui ca dragostea pt sexul opus sa ajunga sa fie asemenea iubirii pt acelasi sex, mai ales ca pt rudele foarte apropiate.Nu poti iubi sotul ca pe mama, sa fim seriosi.
Cum nu poti compara ciorba de burta cu frigaruile. Amandoua sunt mancaruri, dar fiecare are gustul ei. Iti place una, iti plac amandoua, dar la fel nu au cum sa fie.
Odata cu pasiunea zici ca se duce si iubirea?
Cred ca nu ar trebui sa fie asa. O iubire adevarata nu ar trebui sa dispara odata cu pasiunea.
Pasiunea e inceputul oricarei relatii (de obicei). Dar dupa ce pasiunea dispare, ar trebui ca un nou soi de iubire, trainica, armonioasa si poate mult mai frumoasa ca cea de inceput sa ia locul primeia. Sa-l chema pe BigDefendeer sa ne explice cum stau treburile, ca, cu siguranta el ar fi si mult mai in masura si si-ar gasi si cuvintele potrivite pt a ne ajuta sa intelegem ca iubirea devarata 'nu se duce', ci se transforma, acolo unde ea trebuie transformata tot in iubire.
Ca sunt relatii unde pasiunea pleaca si iubirea la fel.
Dar cred ca sunt si relatii unde pasiunea dispare si am,bii parteneri redescopera alte fete ale iubirii. O iubire matura, mult mai frumoasa si mai 'implinita' decat prima.
Eu nu cred ca iubirea adevarata e o himera.
Doar ca e foarte greu de atins.
Ca orice lucru de calitate, o iubire adevarata nu se poate mentine si dezvolta decat prin sacrificii si ceva durere, nu doar stand la teveu, razand si mancand popcorn. cCeva scarnituri din dinti, niscaiva dureri de inimioara, niste renuntari personale, punerea celui iubit in locul tau, mai presus de tine, chestii d'astea de film, care de fapt nu-s de film, dar e mai usor sa ne uitam la un film si sa spunem: utopie, decat sa incercam sa transformam filmul in realitate.
Si realitatea e ca...filmul poate fi transpus in realitate (aici nu iau in calcul telenovele si alte pierderi de timp - prin film intelegand nu neapart idee ade film bun, ci notiunea clara de iubire cu tot ce implica ea).
Rezum tot ce ai spus tu aici ca fiind doar teorii frumoase. Practica arata cu totul alta realitate.