Asta asa, la misto, continuare la ce scria Pescadoru:
Si ca la un semn, agitand batele in aer precum inaintasii nostrii ce locuiau in pesteri, imbracati cu piei si blanuri si la fel ca ei, am pornit, urland cat ne tineau bojocii, spre multimea ce ne privea impietrita....
Cel mai tare urla un tip soios, pletos si cu picioare strambe. Tipa si se agita dezordonat incercand sa ajunga primul la balena esuata pe mal. Primii oameni care ajunsera erau cei din tribul MoaSei. Au inconjurat lesul si s-au intors brusc catre ceilalti. Cei care veneau in urma lor se trezira in fata unor sulite amenintatoare indreptate catre ei. Invalmaseala fu cumplita. Cativa dintre oamenii lui Mogun se taiara in sulite, iar sangele lor incepu sa curga improscand lesul balenei. Seful MoaSei lovea in stanga si in dreapta, si, impreuna cu oamenii sai, incerca sa puna stapanirea pe zona din jurul lor. Miza era mare. Ar fi avut carne pentru tot tribul pentru cel putin o luna de zile. Dar si ceilalti doreau acelasi lucru. Violenta era inevitabila. Au urmat atacuri succesive din partea celorlati, insa cei ajunsi primii, stransi unul langa altul si cu spatele asigurat, reuseau sa respinga orice tentativa. Cativa din tribul MoaSei, aflati mai in spate, incepura sa rupa bucati mari din trupul balenei, strangandu-le in pieile aduse cu acest scop. Mogun se departa de ceilalti si incepu sa arunce cu pietre. Pietre colturoase, lespezi tocite, crengi uscate si altele erau din belsug in apropierea plajei. Atacatori se oprira si urmara cu totii exemplu sefului. In curand, cei din tribul MoaSei se trezira asaltati de o ploaie de proiectile. Dupa ce se pricopsira cu sumedenie de cucuie le veni ideea sa se ascunda dupa balena esuata. Incepura, la randul lor sa arunce cu pietrele ce se aflau acum din abundenta in jurul lor. Rezultatul tindea sa devina incert. Si unii si altii se oprira si isi oblojeu ranile. Se auzeau tipete si injuraturi specifice epocii de piatra. Individul galagios de la inceput scapase, ca prin minune, neatins. Soiosul cazuse in timpul asaltului si se rostogolise intr-o parte. De cate ori vroia sa se ridice venea cate unul si-l trantea la loc. La un moment dat reusi sa se ridice si incepu sa alerge din nou catre tinta. Se bucura ca nu prea mai era lume in jurul lui, nu mai trebuia sa dea din coate, dar, dupa un timp, realiza ca fugea in directie gresita. Se intoarse si se trezi la cateva sute de pasi distanta de lesul balenei, aparat acum de oamenii lui MoaSei. Se apropie prin lateral de mal si privi chioras la lesul balenei aflat la cateva zeci de pasi. Cei de acolo il privira putin apoi nu il mai bagara in seama. Nu arata deloc periculos. Soiosul vru sa arunce si el o piatra dar nu ii era clar in cine. Gasii o piatra mai plata, si, dupa ce o studie putin, o arunca piezis, incercand sa faca cat mai multe salturi pe luciul apei. Se distra ca un copil numarand sariturile pietrelor aruncate. Radea si sarea intr-un picior. Dupa un timp i se terminara pietrele. Altele se gaseau pe campul de bataie dintre cele 2 tabere. Deci unavailable. Se uita in jur si gasi doar doua pietre albe, colturoase, si o gramada de crengi uscate, aduse de valuri la mal. La orele de lucru manual vazu la ceilalti cum ciopleau pietrele, transformand-ule in varfuri de sulita. Incercase si el dar se trezise cu julituri la degete si cu un sut in fund de la Mogun. Acesta ii porunci sa nu mai incerce asta niciodata ca se uita copiii la el si inteleg gresit cum se face. Mogun avea alta treaba acum asa ca Soiosul incepu sa loveasca cele doua pietre intre ele sperand ca macar pe una sa o faca plata. Bineinteles ca mai intai se lovi la deget. Apoi una din pietre ii sari din mana si il lovi in fluierul piciorului. Urla si incepu sa fuga intr-un picior, schiopatand si urland. In elanul lui ajunse peste oamenii lui MoaSei care nu se asteptau la un atac lateral. Se nimeri cu spatele peste ei si le darama intreg flancul drept. Seful MoaSei cazu pe spate si nimeri in varful unei sulite. Oamenii lui erau complet zapaciti, unii trantiti pe jos iar alti nedumeriti de invalmaseala din spatele lor. Apoi vazindu-si seful doborat si realizand ca e in agonie se stransera in jurul lui inaltand catre cer strigate de jale. Se asezara in genunchi si se loveau cu pumnii. Pentru Mogun fu cat se poate de usor sa se apropie si sa preia controlul. Oamenii lui MoaSei nu mai opuneau nici o rezistenta si fura alungati. Schiopatand, tarandu-si cate un picior, acestia diparura in padurea din apropiere purtandu-si pe umeri seful decedat.
Soiosul se trezi adulat. Il ridicara pe sus si il purtara catre Mogun. Acesta il stranse puternic in brate, ii oferi o halca grasa de carne din coada balenei si il puse sa-si aleaga doua femei. Soiosul lua bucata de carne, musca din ea, si fugi buimacit uitand de cele doua femei. Oricum nu stia ce ar fi putut face cu ele, ba chiar, mai tarziu, si-a dat seama ca, probabil, ar fi trebuit sa imparta carnea primita cu ele, si asta nu era cazul.
