Un pic de nostalgie

Sal all !

Da se pare ca ne trebuie si cate un dus rece sa ne amintim cum ne jucam noi !

Timpurile se schimba, noi ne schimbam, copii copiilor nostri se vor juca cu elicoptere si atunci nici ei nu vor mai avea ce sa le povesteasca copilor lor. Insa trebuie sa ramanem in suflet puri, copii, sa nu tanjim dupa ce nu avem. Eu am fost in cor vocea Ia si imi aduc aminte ca nu se duceau fara mine daca eram bolnava.

Pampoane am avut la codite, si le uram dar le puneam in tacere pentru ca nu avem curajul sa-i raspund taticului meu. Astazi picul meu imi rapsunde in doi peri daca are chef ce zici de asta ?

Mi-am amintit ca si eu mergeam la furat de gutui de la niste curti ale vecinilor. Crescuta in Bucuresti intre betoane fara buncii la tara (murisera pana sa ma nasc eu) mergeam undeva la niste curti (care nici pana astazi nu au fost demolate) si ne suiam pe gard si furam gutui. Sa te fereasca sfantulsa fi fost prins. Intradevar erau vremuri mai sigure, nu iti era frica sa iti lasi copilul afara singur, astazi mergi cu el peste tot ??

Cineva spune ade sotron, noi i-am invatat pe copii din gasca noastra aproape toate jocurile care le jucam noi. ratele si vanatorii, sotron, elasticul, mai putin frunza pentru ca nu avem unde sa facem traseele. Toate raman amintiri din copilarie.

Ramneti copii in suflet si totul va fi bine.

ela_2_hope a scris:

Sal all ! Toate raman amintiri din copilarie.

Ramneti copii in suflet si totul va fi bine.

da, amintiri, amintiri...

si una trista, ptr ca suntem la coltul trist!

eram mititica la cutremurul din '86, care m-a prins intr-o alimentara, cu bunica, la coada la unt!!!

s-a creat imbulzeala, unii alergau afara, altii doreau sa ocupe un loc mai in fata, nu renuntau, azi, as avea multe de comentat despre asta...

dar altceva vroiam sa scriu ; cand am ajuns acasa, acvariul in care aveam trei salamandre, era cazut si ele fugisera, le-am gasit dupa o saptamana, in spatele bibliotecii, nu mai aveam 3 prietene, am plans mult dupa ele...de atunci am decis sa nu mai am pesti/salamandre, desi imi plac f. mult.

in noaptea aceea am stat in parc, nu aveam curaj sa intru in casa...

Oraselul ardelenesc sub deal cochet si linistit, inca neatins de "politica industrializarii". 1 Mai cand ieseam cu bunicii in oras. Ala mic sant eu, care numara medaliile celorlati batrani din oras cu care ne intalneam. Intotdeauna bunicu-meu iese primul. Avea 12,13 cred. Invariabil ziua se termina la terasa din cetate din centrul orasului. In mijloc era un disc de asfalt pe care se dansa iar in jur mese scaune. "Tiganii", "ziceau" din instrumentele lor ultra super lucioase. Sa avem pardon. Si ei erau la patru ace. Rasi, pieptanati, cu briantina in parul lor negru lucios care contrasta puternic cu camasa impec alba si apretata. Iar eu personajul micut pt. care de fapt se strangea toata lumea acolo-nu-i asa?- printre picioarele de la mese si scaune, cu buzunarele pline de capace de bere, vin si apa minerala, ma trageam cat mai aproape de muzicanti. Eram fascinat de "gorduna"- zis si contrabas. Asta e. La urma urmei nu vremurile si locatiile au fost speciale. Noi eram speciali.

Niciodata n-am stiut sa joc elasticul, desi am exersta de mii de ori. Mereu ma incurcam.

heidy_2006 a scris:

Niciodata n-am stiut sa joc elasticul, desi am exersta de mii de ori. Mereu ma incurcam.

Jocul meu preferat.

Uneori jucam si in casa: rugam scaunele sa imi tina elasticul.

vai si cum mergeam dupa paine, ulei si zahar cu cartela... cu portia... mereu am avut pb la scoala ca nu suportam bentita aia... WOW ce vremuri... acum mi'e dor de ele

hmm.. mi-e dor sa joc "capacele" ...

Mmm m-a miscat mult. Si acum imi amintesc cu placere cand ne strangeam in fata blocului sa mergem la furat de cirese (ca doar cele din casa nu erau bune), sa jucam scunsea mama ce taraboi se facea si stateam pana seara la 12, sa jucam pac pac cu pistoale cu apa-scopul precis al nostru fiind acela de a uda fetele, sa jucam flori fete sau baieti si ne inroseam cand tb sa alegem dintre cele 2 nume de fete si abia il ziceam cu jumate de gura numele fete-i de care ne placea. Cine is mai amintese CASTEL , TARA TARA vrem ostasi. Ce timpuri ce vremuri imi aduc cu mare palcere aminte de ele. Dar toate astea au pierit dar in sufletele noastre vor ramane pt eternitate.

Yep, marfa vremurile alea cu Cico si Brifcor, iar daca va e dor de muzica din perioada aia o mare parte o puteti reasculta la Radio WEBcast Media - http://radio.webcast.ro/

pac-pac... tuburi cu sageti de hartie... prastii cu pietre... bilute de noroi aruncate pe peretele blocului... cazemate de zapada... oare copiii de azi stiu sa faca avioane si barcute de hartie?...